(845) barbuță (rom. bărbuţa) брадица [imenica] barbuță (mn. barbuț) [akc. barbuță] (i. ž.) — ① bradica, mala brada ♦ / (demin.) < barbă ② (antr.) Barbuță — „bradić”, nadimak čoveka sa malom bradom ♦ Barbuțan, Barbuțańi, Barbuțuońi — porodični nadimak potomaka čoveka sa nadimkom „barbuță”, posrbljeno: Barbucić, Barbucović, Barbucanović [Por.] ∞ barbă
|