Reč înkeĭ nije obrađena kao osnovna reč!

Reč înkeĭ u karticama drugih reči
Br	Vlaški	Rumunski	Srpski	Gnezdo reči	Reč u umotvorinama	Akcija
994	baĭe	baie	бања	baĭe1 (mn. bîăĭ) [akc. baĭe] (i. ž.) — banja, mineralno kupalište i lečilište ◊ ma duk în baĭe sî ma ļekuĭ đi durĭerĭ în înkeĭaturĭ — idem u banju da se lečim od bolova u zglobovima ♦ var. bańe (mn. bîăń) [Crn.] ◊ kum să nu fiĭe ruoșîĭe la firĭe, kînd tota vara petrĭaśe pin bîăĭ — kako da ne bude rumena u licu, kada celo leto provodi po banjama [Por.] ◊ Bańiĭa sńigoćinuluĭ, la Golumbăț — (top.) Snegotinska banja kod Golupca [Bran.]		[Vidi]
592	buală	boală	болест	buală (mn. buaļe) [akc. buală] (i. m.) — (med.) bolest ◊ buala rîa — padavica, epilepsija ◊ buala în înkeĭaturĭ — oboljenje zglobova, reuma ◊ buală în piśuarĭe — bolest u nogama ◊ buală la țîță — bolest na dojci [Crn.] ◊ buală đin uală — „bolest iz lonca”, bolest koja potiče od loših navika u ishrani ◊ buală grĭa — teška, neizlečiva bolest ♦ sin. durĭare [Por.] ∞ boļi	(Ima umotvorina!)	[Vidi]
3218	darak	toc	шток	darak2 (mn. daraś) [akc. darak] (i. m.) — štok, ram na vratima ili prozoru ◊ daraku la ușă ĭe fakut đin triĭ blăń măĭ gruasă, înkeĭaće la kolțurĭ, șî prinsă đi pragu kăšî însus — štok na vratima je napravljen od tri deblje daske, spojene na krajevima, i uspravno zakovane za kućni prag ◊ în daraku ferĭeșći batuće sînt țîțîńiļi, kare țîn źamu ku stîkla — u prozorski štok uglavljene su šarke koje drže ram sa staklom [Por.] ∞ ferĭastă		[Vidi]
2586	duoĭsprîaśiļa	doisprecelea	дванаести	duoĭsprîaśiļa [akc. duoĭsprîaśiļa] (br.) — dvanaesti ◊ do veńi kumva ș-a doĭsprîaśiļa lună, sa do va înkeĭa șî anu-sta odată — dođe nekako i dvanaestgi mesec, završiće se valjda i ova godina jednom ♦ var. duoĭsprîăśiļa [Por.] dij. var. duoĭsprĭaśeļa [Crn.] ∞ duoĭ		[Vidi]
5409	înkeĭa	încheia	спојити	înkeĭa (ĭuo înkĭeĭ, ĭel înkĭaĭe) [akc. înkeĭa] (gl. p. ref.) — 1. zaključati ◊ înkeĭa însamnă kă śuava sa înkiđe ku kĭaĭa — zaključati znači nešto zatvoriti ključem ♦ sin. înkuńa 2. spojiti, uklopiti ◊ dakă sa masură kalumĭa, bļăńiļi în astal sa înkĭaĭe ļesńe — ako se izmeri dobro, daske stola se lako uklope 3. sklopiti ◊ doă țărĭ a înkeĭat paśa kînd s-a vaḑut kă ratu nu duśe ńimika — dve države sklopile su mir kad se videlo da rat ne donosi ništa ♦ sin. înkuńa, înkiđa [Por.] ∞ kĭaĭe		[Vidi]
2615	înkeĭat	încheiat	спајање	înkeĭat1 (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭat] (i. s.) — (tehn.) spajanje, spoj ◊ kînd a veńit la rînd înkeĭatura grinḑîlor, lukratuori s-a dus — kad je došlo na red spajanje greda, radnici su otišli ◊ înkeĭato-sta nuĭe bun — ovaj spoj nije dobar [Por.] ∞ kĭaĭe		[Vidi]
3283	înkeĭat	încheiat	спајање	înkeĭat1 (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭat] (i. s.) — 1. (tehn.) spajanje, sastavjlanje, sklapanje ◊ asta fĭeļ đi înkeĭat blăńiļi nuĭe bun — ovaj način spajanja dasaka nije dobar 2. (za kalendar) (zast.) kraj, svršetak vremenskog ciklusa ◊ abĭa așćetarîm înkeĭatu anuluĭ — jedva dočekasmo svršetak godine [Por.] ∞ înkeĭa		[Vidi]
3284	înkeĭat	încheiat	спојен	înkeĭat2 (înkeĭată) (mn. înkeĭaț, înkeĭaće) [akc. înkeĭat] (prid.) — 1. (tehn.) spojen, sastavljen iz delova ◊ grinḑîļi n-a fuost înkeĭaće kum trăbe, șî koļiba s-a strîmbat đi pi fuga — grede nisu bile dobro spojene, i koliba se brzo nakrivila 2. (za brave i katance) zaključan ◊ borđiĭu n-avut ńiś ușă, ńiś ferĭeșć, șî lumĭa ńiś n-avut śe sî-nkĭaĭe — zemunica nije imala ni vrata ni prozore, pa ljudi nisu ni imali šta da zaključavaju 3. (kal.) svršen, istekao ◊ luna, anu, stamîna înkeĭată — svršeni mesec, nedelja, godina [Por.] ∞ înkeĭa		[Vidi]
5987	înkeĭat	încheiat	спојен	înkeĭat2 (înkeĭată) (mn. înkeĭaț, înkeĭaće) [akc. înkeĭat] (prid.) — (tehn.) spojen, sastavljen; zaključan ◊ blăńiļi în astal sînt înkeĭaće bińe, șî înțîpeńiće ku piruańe lunź — daske na stolu su dobro sastavljene, i učvršćene dugačkim ekserima [Por.] ∞ kĭaĭe		[Vidi]
3282	înkeĭatură	incheietură	зглоб	înkeĭatură (mn. înkeĭaturĭ) [akc. înkeĭatură] (i. ž.) — 1. (anat.) zglob ◊ înkeĭatură ĭe luok unđe la žuaviń sa-nkĭaĭe uasîļi — zglob je mesto gde se kod životinja spajaju kosti ◊ înkeĭatură la mînă — ručni zglob ◊ înkeĭatură la piśuor — nožni zglob 2. (tehn.) spoj, sastav ◊ fundu la kadă s-a đizlipit la înkeĭatură blăńilor — dance na kaci razlepilo se na sastavu dasaka [Por.] ∞ kĭaĭe		[Vidi]
3439	kadă	cadă	каца	kadă (mn. kăḑ) [akc. kadă] (i. ž.) — kaca ◊ vas mare đi ļemn, înkeĭat đin duoź lunź, în kare sa țîn pruńiļi, pănă nu fĭerb đi kazan — veliki drveni sud, sklopljen od dugačkih doga, u koji se drže šljive dok ne provru za pečenje na kazanu ◊ la nuoĭ marimĭa kăḑî sa sokoćiașće ku kazanu: șkă, am o kadă đi doăsprăśe kazańe, śe vińe kă are kadă în kare înkĭapă pruńe đi doăspraśe kazańe đi rakiu — kod nas se veličina kace meri brojem kazana: veli, imam kacu od dvanaest kazana, što znači da ima kacu u koju staju šljive za dvanaest kazana rakije ♦ sin. pućină [Por.]		[Vidi]
6219	kuot	cot	лакат	kuot1 (mn. kuaće) [akc. kuot] (i. s.) — (anat.) lakat ◊ kuotu ĭe înkeĭatură la mîna uomuluĭ, întra umîr șî palmă — lakat je zglob na čovekovoj ruci, između ramena i šake ◊ a kaḑut, ș-a skļinćit mîna đin kuot — pao je, i uganuo ruku u laktu ◊ a bagat mîna în rîu pănă-n kuot, șă n-ažuns la fund — nabio je ruku u reku do lakta, i nije dotakao dno [Por.]		[Vidi]
5988	lakît	lacăt	катанац	lakît (mn. lakîće) [akc. lakît] (i. s.) — (tehn.) katanac ◊ lakîtu ĭe bukată đi înkeĭat kare a ĭeșît la nuoĭ dupa rat — katanac je predmet za zaključavanje koji se kod nas pojavio posle rata ◊ lakîtu sa îńkiđe ku kĭaĭa kare ĭe adîns fakută đi ĭel — katanac se zaključava ključem koji je specijalno napravljen za njega [Por.]		[Vidi]
4864	naplaț	năplaț	наплатак	naplaț (mn. naplațurĭ) [akc. naplaț] (i. s.) — (tehn.) naplatak ◊ naplațu ĭe un parśel đi ruată đi kar — naplatak je deo kolskog točka ◊ naplațu ĭe strîmb ka luna ćinîră, șă śopļit în patru mukĭ — naplatak je kriv kao mlad mesec, i istesan je na četiri ćoška ◊ naplațu sa ļagă unu đi altu ku pișļagă — naplaci su vezani jedan za drugi klinom ◊ într-o ruată đi kar vin patru, śinś or șasă naplațurĭ — u jednom kolskom točku ide četiri, pet ili šest naplataka ◊ naplațurļi înkeĭaće fak o ruată, pi kare sa puńe śerku — povezani naplaci čine točak, na koji se stavlja šina ◊ tuot naplațu are doă spiță, kare-l ļagă ku kîpațina ruoțî — svaki naplatak ima dva paoka, koji ga povezuju sa glavčinom točka ♦ up. ruată [Por.]		[Vidi]
3552	nođiț	nodiţ	глежањ	nođiț (mn. nođiță) [akc. nođiț] (i. s.) — (anat.) gležanj; skočni zglob ◊ nođițu ĭe înkeĭatură kare ļagă talpa ku fluiru piśuoruluĭ — gležanj je zglob koji povezuje stopalo sa cevanicom noge ◊ a skļinćit piśuoru đin nođiț — uganuo je nogu u gležnju ♦ / (demin.) < nuod ♦ sin. kișiță (Topolnica) [Por.] ∞ nuod		[Vidi]
3237	nut	nut	спој	nut (mn. nuturĭ) (i. m.) — (tehn.) spoj, žljeb ◊ nut ĭe un fĭeļ đi înkeĭatură întra doă blăń: în una ĭe în lung vižluit žgĭab, da-n alaltă skuos ļimburuș, kare sa bagă pasent în žgĭabo-la — nut je jedna vrsta spoja između dve daske: u jednoj je uzduž iskopan žljeb, a u drugoj izvučen jezičak koji pasent ulazi u žljeb [Crn.] ♦ up. vižlă [Por.] ∞ înkeĭa		[Vidi]
6185	pisk	pisc	оплен	pisk (mn. piskurĭ) [akc. pisk] (i. s.) — (ten.) oplen, deo zaprežnih kola ◊ pisku ĭe parśelu karuluĭ đi buoĭ, înkeĭat în tri muke șî învîrat în driko-l đinainće, đi kare ĭe ļegat proțapu — oplen je trouglasti deo volovskih kola, ugrađen i prednji trap, u koji je uvučena kolska ruda [Por.] ♦ dij. sin. opļan (Osanica) [Hom.]		[Vidi]
2602	pișļagă	pișleag	чеп	pișļagă (mn. pișļaźe) [akc. pișļagă] (i. ž.) — (tehn.) (zast.) čep; spojnica ◊ pișļagă ĭe śiep or pană đi ļiemn, đi întarit înkeĭaturiļi, or đi astupat găuriļi — „pišljaga” je drveni čep ili klin, za učvršćivanje spojeva, ili začepljivanje rupa ◊ pișļaga s-a pus ka ļigatura întra naplaț la ruata đi kar — „pišljaga” se stavljala kao spojnica između naplataka kolskog točka ◊ pișļagă a pus pinteri întra doă dauoź, la fundu vasuluĭ, să nu fugă dauoźiļi pi supt śerk — „pišljagu” su stavljali pinteri između dve doge na dnu suda, da se doge ne smiču ispod obruča (Tanda) ◊ ku pișļeź miś s-a astupat găurļi fakuće đi karĭeț în vas đi ļiemn — sa malim „pišljagama” začepljivane su rupe, napravljene od crvotoka u drvenim sudovima ♦ sin. șîp [Por.] ∞ razbuoĭ		[Vidi]
3312	popik	popic ?	обртушка ?	popik1 (mn. popiś) [akc. popik] (i. m.) — (tehn.) 1. obrtuška, ringlo, zasunica ◊ popik ĭe un parśel đi ļemn skurt, taĭat în patru muke, kare ĭe ku un kuń batut în mižluok, prins đi șćump în gard śe țîńe vrakńița — obrtuška je komad kratkog drveta, obrađen četvorostrano, koji je jednim klinom kroz sredinu pribijen za ogradski stub, koji drži vratnice ◊ popiku are doa kuarńe, kare sa-nvîrćesk pi lînga kuń, batut pin mižluoku luĭ — obrtuška ima dva roga, koji se okreću oko klina, nabijenog kroz njegovu sredinu ◊ popiku sa-nvîrćiașće pi lînga kuń, șă ku un kuorn prinđe aripa ușî, ș-o țîńe strîns înkisă — obrtuška se okreće oko klina, jednim vrhom hvata krilo kapije, i čvrsti je drži zatvorenu ◊ ku popiku sa-nkis ușîļi la dolap ku vasurĭ — obrtuškom su se zatvarala vrata na dolapu sa sudovima (Rudna Glava) 2. klin za učvršćivanje spoja na daskama ◊ dakă doă blăń înkeĭaće sa uskă, șî sa larźesk, aĭ batrîń în îkeĭatură a batut un kuń đi ļiemn kare la kĭemat popik — ako se dve sposjene daske suše, i šire, stari su u spoj udarali drveni klin koji su zvali „popik” 3. vršak na zasuku [Por.]	(Ima umotvorina!)	[Vidi]
5258	potlađină	pătlagină	боквица	potlađină (mn. potlađiń) [akc. potlađină] (i. ž.) — (bot.) bokvica (Plantago major) ◊ potlađina ĭe tare bun ļak đi mulće buaļe, da măĭ bun đi mînkarime — bokvica je jako dobar lek za mnoge bolesti, a najbolji je za svrabež [GPek] ◊ ku potlađina viĭe a învăluit înkeĭaturiļi kînd ĭ-a durut — živom bokvicom previjali su bolesne zglobove (Tanda) ♦ sin. ļimba uoi [Por.]		[Vidi]
2878	skofîrļiĭe	scăfârlie	чашица колена	skofîrļiĭe (mn. skofîrļiĭ) [akc. skofîrļiĭe] (i. ž.) — (anat.) čašica kolena (Patulla) ◊ skofîrļiĭa ĭe uos mik, totîrlat kare țîńe źanunkiļi să nu sară đin înkeĭatură — čašica je mala, okrugla koska koja drži koleno da ne iskoči iz zgloba ◊ s-a lovit ku sakurĭa în skofîrļiĭe, ș-a noroḑît đi durĭare, pănă n-ažuns la doptur — udario se sekirom u čašicu kolena, i poludeo je od bolova dok nije stigao do lekara ♦ var. skofîrțîĭe [Por.]		[Vidi]
3032	skrivală	scrivală	усек	skrivală (mn. skrivĭaļe) [akc. skrivală] (i. ž.) — (tehn.) usek, žljeb, utor ◊ skrivala ĭe un fĭeļ đi înkeĭatură întra doă ļiamńe, ku kare śuava faśiem — žljeb je jedan od načina spajanja dva drveta, kojima nešto gradimo ◊ skrivală ĭe žgĭab sapat întra duauă grinḑ în puodu koļibi — skrivala je utor iskopan između dve grede na tavanu kolibe ◊ skrivală ĭe înkeĭatură la razbuoĭ — skrivala je način spajanja dva dela razboja ♦ [Por.] dij. var. skripală ♦ sin. ĭapă (Kobilja) [Stig] ∞ înkeĭa		[Vidi]
4137	trĭap	treap	валов	trĭap (mn. trĭapurĭ) [akc. trĭap] (i. s.) — valov ◊ trĭap ĭe vas lung, skobit în ļemn, or înkeĭat đin blăń, pus ăn gîrļiu puorśilor să manînśe puorśi laturļi đin ĭel — valov je poduži sud, izdubljen u drvetu, ili sklepan od dasaka, postavljen u oboru da svinje iz njega jedu pomije [Por.]		[Vidi]
5704	umîr	umăr	раме	umîr (mn. umirĭ) [akc. umîr] (i. m.) — (anat.) rame ◊ umîru ĭe parća alu trupu uomuluĭ a đisupra, đi la înkeĭatura mîńi pănă la gît — rame je gornji deo čovekovog tela, od ramenog zgloba do vrata ◊ mult tovar saćańi duk pi umîr — mnogo tereta sečljaci nose na ramenu [Por.] ∞ șîaļe		[Vidi]
6081	źenunkĭe	genunchi	колено	źenunkĭe (mn. źenunkĭ) [akc. źenunkĭe] (i. m.) — (anat.) koleno ◊ źenunkĭu ĭe o parće đin piśuoru lu uom, or alu žuavină — koleno je deo noge čoveka, ili životinje ◊ źenunkiļi ĭe înkeĭatură în kare sa înkonvĭaĭe piśuoru pănă uomu pașîașće — koleno je zglob u kome se savija noga dok čovek hoda ◊ în frunća źenunki ĭe skofîrțîĭa kare nu dă la piśuor să sa-nkovĭaĭe înainće — u čeonom delu kolena je čašica koja ne dozvoljava nozi da se savija unapred ♦ var. źanunkĭe [Por.]		[Vidi]