(1018) țîndîră (rom. ţandără) ивер [imenica] țîndîră (mn. țîndîrĭе) [akc. țîndîră] (i. ž.) — ① iver, treska koja se odlomi kada se drvo teše ili obrađuje nekim alatom ∎ pănă am śopļit kuadă đi sakurĭe, sari o țîndîră, șî ma lovi în frunće, đin kîta s-îm skuată uokĭu — dok sam deljao dršku za sekiru, odbio se jedan iver i udario me u čelo, umalo da mi izbije oko ② (fig.) kad se neko ljuti ∎ îĭ sari o țîndîră, șî să dusă — otkači mu se jedan iver, i ode ③ poreklo, deo rodoslova ∎ Marinkuońi au o țandîră đin Voĭńeșći — Marinkovići vode poreklo od Vojnješći ♦ dij. var. țandîră [Crn.] ♦ dij. var. țandră (mn. țîăndre) [akc. țandră] ∎ adun țîăndre sî fak fuoku — skupljam treske da naložim vatru [Por.]
|