(2429) odată (rom. odată) једном odată [akc. odată] (pril.) — ① jednom, jedanput ∎ ĭel sufîră, sufîră, ama odată kînd va pokńi, o să fiĭe beļauă mare — on trpi, trpi, ali jednom kad bude pukao, biće veliki belaj ∎ fuźe ĭel akuma, ama odată tuot vrunu o să-l prindă — beži on sada, ali će ga jednom već neko uhvatiti ∎ la uom înțaļies odată iĭ spuń, da luĭ s-îĭ spuń đi osută đi uorĭ, ńimika nu vrĭeduĭe — razumnom čoveku jedanputa kažeš, a njemu da kažeš sto puta, ništa ne vredi ② (u izr.) zajedno, istovremeno ∎ ĭuo ku ĭa ńis fakuț tuot odată, șî đ-aĭa tuot odată am mĭers la șkuală — ja i ona smo rođeni istovremeno, i zato smo zajedno išli u školu [Por.]
|