(3227) trastă (rom. traistă) торба [imenica] trastă (mn. trășć) [akc. trastă] (i. ž.) — ① torba ∎ trastă țasută — tkana torba ∎ trastă ku obrăń — torba za uprtačima ∎ trastă guală — prazna torba ∎ trastă pļină — puna torba ∎ kînd sa dus la muară ku trasta pļină đi grîu, a kusuto la gură sî nu sa vĭarsă — kad se išlo u vodenicu sa torbom punom žita, opšivao joj se otvor da se ne prospe ② (za odeću) kad je neki haljekat loše krojen, ili je prevelik ∎ kimĭașa ĭe prĭa mare, stă trastă pi kopil — košulja je prevelika, visi kao torba na detetu ♦ (demin.) trastuță ♦ (augm.) trastuoń [Por.] ♦ dij. var. traĭstă (Majdanpek) [Buf.] ♦ up. tagîrță [Por.]
|