(3915) urmă (rom. urmă) траг [imenica] urmă (mn. urmĭe) (i. ž.) — trag ∎ urmă ĭe sămn kare ramîńe dupa śuava śe îmblă — trag je znak koji ostaje iza nečega što se kreće ∎ la urmă — na kraju ∎ la urmă nu ļ-a ramas alta ńimika numa sî sa-ntuarkă la kasă — na kraju im nije ostalo ništa drugo nego da se vrate kući ∎ măĭ la urmă — poslednji, zadnji ∎ a ramas fara pućare, șă ažuns măĭ la urmă — ostao je bez snage, pa je stigao poslednji ∎ piurmă — kasnije, docnije ∎ nu puot akuma, vin măĭ piurmă — ne mogu sada, doći ću malo kasnije ∎ în urmă — unazad; naopako ∎ sa uĭtă în urmă, ama nu vĭađe ńimik — gleda unazad, ali ne vidi ništa ∎ tot a dat în urmă — sve je krenulo naopako ∎ đin urmă — otpozadi, odostrag ∎ kîńiļi vińe đin urmă șî će muśkă ku furiș — pas dolazi od pozadi, i ujede te kradom [Por.]
|