(4043) rînd (rom. rând) ред [imenica] rînd (mn. rîndurĭ) [akc. rînd] (i. s.) — ① red, niz ∎ a batut klopîtu, șî tuoț șkolari a statut în rînd — lupalo je zvono i svi đaci su stali u red ∎ mĭarźe tuot pi rînd — ide sve po redu ∎ la urmă șî ĭel a doaźuns la rînd — na kraju je i on konačno došao na red ② sređenost, uređenost; sklad ∎ la iĭ în kasă nuĭe ńiś un rînd — u njihovoj kući nema nikakvog reda ∎ muĭarĭa fara rînd — neuredna žena ③ menstruacija ∎ a kîpatat rîndu muĭerĭesk, nuĭe înkarkată — dobila je menstruaciju, nije trudna ③ (u izr.) ovaj put, ovom prilikom ∎ đi rîndo-sta a skapat, đ-altadată nu — ovoga puta je utekao, drugi put neće ♦ sin. șuk [Por.]
|