(4864) naplaț (rom. năplaț) наплатак [imenica] naplaț (mn. naplațurĭ) [akc. naplaț] (i. s.) — (tehn.) naplatak ∎ naplațu ĭe un parśel đi ruată đi kar — naplatak je deo kolskog točka ∎ naplațu ĭe strîmb ka luna ćinîră, șă śopļit în patru mukĭ — naplatak je kriv kao mlad mesec, i istesan je na četiri ćoška ∎ naplațu sa ļagă unu đi altu ku pișļagă — naplaci su vezani jedan za drugi klinom ∎ într-o ruată đi kar vin patru, śinś or șasă naplațurĭ — u jednom kolskom točku ide četiri, pet ili šest naplataka ∎ naplațurļi înkeĭaće fak o ruată, pi kare sa puńe śerku — povezani naplaci čine točak, na koji se stavlja šina ∎ tuot naplațu are doă spiță, kare-l ļagă ku kîpațina ruoțî — svaki naplatak ima dva paoka, koji ga povezuju sa glavčinom točka ♦ up. ruată [Por.]
|