(5253) pănă (rom. pănă) док pănă [akc. pănă] (predl.) — ① dok ∎ pănă nu sa adună tuoț, nu înśepĭem ku prînḑu — dok se ne skupe svi, nećemo početi sa ručkom ∎ a spus kă pănă ĭel nu sa lasă đi bĭare, ĭa nu sa-ntuarśe la kasă — rekla je da dok se on ne mane pića, ona se ne vraća kući ② do određene mere ili granice ∎ ļ-a spus pănă kînd să așćaće, șî ĭ-a trîmĭes la kasă — rekli su im do kada treba da čekaju, i poslali ih kući ∎ n-a șćut pănă unđe kućaḑă să mĭargă — nisu znali dokle smeju da idu ③ raditi što preko mere, preterano ∎ kînd a vaḑuto kum s-a pipćenat, s-a rîs pănă-pănă — kad su videli kako se očešljala, pukli su od smeha ∎ a lukrat pănă-pănă, fara ńiś o dobîndă — ubili se od posla, bez ikakve koristi ♦ var. pînă [Por.]
|