    
 |
|
(1048) țîgan (rom. ţigan)  Ciganințîgan (mn. țîgań) [akc. țîgan] (antr.) — (etn.) Ciganin, Rom, Bajaš, pripadnik romske nacionalne manjine ∎ in sat țîgańi a ogođit kuortu, ș-a porńit sî vindă marfă đi fĭer — u selu su Cigani postavili čergu, i počeli su da nude robu od metala ∎ komșîka pi o gaină a luvat đi la țîgań un bļid, ḑîaśe ļingurĭ, șî kîća fusă — za jednu kokošku, komšika je od Cigana kupila činiju, deset kašika, i nekoliko vretena [Crn.] ∎ în Porĭeśa, a fuost kunoskuț țîgan laĭeț, kare a lukrat la fĭer, șî țîgań rudarĭ, kare a lukrat la ļiemn — u Poreču su bili poznati „crni” Cigani, koji su se bavili gvožđem, i Cigani „rudari”, koji su obrađivali drvo ∎ kare guod a lukrat la fĭer, kare a fuost kovaś, fi-va țîgan, fi-va rumîn, a fuost poļikrit „țîgan” — kogod se bavio gvožđem, ko je bio kovač, bio Ciganin ili Vlah, dobijao je nadimak „ciganin” ∎ đi țîganu — severac, hladan vetar koji duva sa severa [Por.] (opis) În Vaļa Ćimuokuluĭ al ńegru a trait kîći-va suarće đi țîgań: karĭe a lukrat la fĭer, șî karĭe a lukrat la ļiemn, da đin vrĭamĭe-n vrĭamĭe pin saće a veńit șî kortarĭ. Ĭeĭ, mîĭ mult a laukrat la svrĭađiļe. Đi aĭa ļ-a ḑîs șî „svređalarĭ”. În tuot satu a trait duauă-triĭ fameļiĭ karĭe a lukrat la fĭer. Ĭeĭ a fakut piruańe, sîapĭe, sakurĭ, trnakuopurĭ, fĭară đi plug, șî a bagat alaturļi în fuok. Aĭ ś-a lukrat la ļiemn mîĭ mult a trait în Lukuva. Ĭeĭ a fakut ļingurĭ, fusă, mosuară, zastruź, bļidurĭ șî postîăvĭ. Ļ-a ḑîs „ļingurarĭ". În Zluot a trait kîći-va fameļiĭ karĭe a fakut ļaźińe șî tobĭ. Luor ļ-a ḑîs „ļeganarĭ". Tuoț țîgańi kare a lukrat la ļiemn, a șćut numa rumîńașće, da aĭlalț a vorbit numa țîgańașće, șî ļimba saćańilor. — U Crnorečju je živelo nekoliko vrsta Roma: kovači, koji su obrađivali drvo, a povremeno su se naseljavali i čergari. Oni su pretežno izrađivali svrdla. Zbog toga su nazivani i „svrdlari”. U svakom selu su živele po dve-tri porodice kovača. Izrađivali su eksere, motike, sekire, krampove, raonike, i klepali alatke. Oni koji su se bavili obradom drveta pretežno su živeli u Lukovu. Izrađivali su kašike, vretena, kalemove, zastruge, drvene činije i korita. Jednim imenom su nazivani „kašikari". U Zlotu je živelo nekoliko porodica koje su se bavile i izradom kolevki i bubnjeva. Njih su nazivali „kolevkari”. Svi Romi koju su se bavili obradom drveta, govorili su samo rumunski, a ostale grupacije su govorile samo ciganski, i jezik sredine u kojoj su živeli. (Prema kazivanjima R. Kostića iz Lukova, zapis F. Paunjelović, 1989.) [Crn.] Etimologija: slov. cinaginŭ Grupa reči: Imena ljudi, nadimci, etnici i etnonimi [=208 pojmova] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ȚIGÁN, -Ă, țigani, -e, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană ce face parte dintr-o populație originară din India și răspândită în mai toate țările Europei, trăind în unele părți încă în stare seminomadă. ◊ Expr. A arunca moartea în țigani = a arunca vina pe altul. A se muta ca țiganul cu cortul = a se muta foarte des; a fi nestatornic. A se îneca ca țiganul la mal = a nu reuși, a eșua într-o acțiune tocmai când era pe punctul de a o duce la bun sfârșit. Tot țiganul își laudă ciocanul, se spune despre cei care se laudă cu ceea ce le aparține. E învățat ca țiganul cu ciocanul (sau cu scânteia), se spune despre cei deprinși cu nevoile. 2. Epitet dat unei persoane brunete. 3. Epitet dat unei persoane cu apucături rele. II. Adj. (Rar) Țigănesc. – Din sl. ciganinŭ. Cf. rus. țâgan. Sursa: DEX98 Link : ţigan |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||