       
 |
|
(1240) dragustă (rom. dragoste)  ljubav [imenica]dragustă [akc. dragustă] (i. ž.) — ljubav ∎ dragusta ĭe kînd ći ginđešć numa la unu, șî danaśi aĭlalț nu-ĭ mîĭ kunuoșć — ljubav je kad misliš samo ne jednog, a ostale momke više ne poznaješ [Crn.] ∎ đeskînćik đi dragustă — (dosl.) „bajanje za ljubav”, ljubavna magija [Por.] ∞ drag (stih) Ardo fuoku dragusta, Nu ĭe buală grĭa ka ĭa, Ńiś nu ḑaś, ńiś nu ći duarĭe, Ma ći uskă đin piśuarĭe. — Neka vatra ljubav spali, Teže boljke od nje nema, Niti ležiš, nit te boli, Samo kopniš na nogama. (Stih iz izvorne pesme, zapis F. Paunjelović) [Crn.] Etimologija: slov. dragostĩ Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DRÁGOSTE, dragoste, s. f. I. Sentiment de afecțiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afecțiune față de o persoană de sex opus; iubire, amor. ◊ Loc. adv. Cu (multă) dragoste sau cu toată dragostea = cu (multă) plăcere, (foarte) bucuros. ◊ Loc. vb. A prinde dragoste de (sau pentru, față de) cineva (sau de ceva) = a se îndrăgosti de cineva (sau de ceva). ◊ Expr. A avea dragoste = a-i plăcea să... A se topi (sau a se sfârși, a muri) de dragoste pentru cineva = a iubi pe cineva cu patimă. ♦ (Concr.) Ființă iubită; p. gener. ceea ce constituie obiectul iubirii cuiva. ♦ Legătură sexuală; relații amoroase. II. Plantă erbacee cu frunze în formă de lance, dințate și cu flori roz-purpurii (Sedum fabaria). – Din sl. dragostĩ. Sursa: DEX98 (1998) Link : dragoste |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||