   
 |
|
(1266) drum (rom. drum)  drum [imenica]drum (mn. drumurĭ) (i. s.) — drum, put ∎ đ-aiś pîn în Buļuoț drumu ĭe larg șĭ đirĭept — odavde do Boljevca put je širok i prav [Crn.] a. ∎ drumo-l mare — veliki put, javni put, glavna saobraćajnica ♦ (fig.) veliki (spoljni) svet; javnost ∎ mĭarźe ka kațaua, șî ma latră pi drumo-l mare — skita kao kučka, i olajava me javno (=ogovara) ∎ traĭașće pi drumo-l mare — živi kao beskućnik, skitnica ♦ sin. șļau, șļiau — javni put, važniji put b. ∎ drumo-l mik — mali put, sporedni put, puteljak, staza; prečica ∎ kînd s-a întuors đi la bîlś, a dat pi drumo-l mik, șî đ-aĭa aźuns ĭuta — kad su se vratili sa vašara, udarili su prečicom, pa su zato brzo stigli ∎ drum înćins — prav put c. ∎ drum đi kar — kolski put d. ∎ drum đi viće — stočni put, put kojim ide stoka na pašu ili pojilo ♦ sin. kaļe, kalare, karare [Por.] (izr.) ◊ Drum bun! — Srećan put! (dosl.) „Put dobar (želim)" ◊ Kată-ț drumu! — Gledaj svoja posla! (dosl.) „(Po)traži (svoj) put" (Idi svojim putem, ne mešaj se u naš posao, razgovor i sl.) ◊ Ĭaț drumu! — Idi, beži (odavde), skloni se! (dosl.) „Uzmi (svoj) put” ◊ A ĭeșît la drum bun. — Izvukao se (iz neke teške situacije); (dosl.) „Izašao na dobar put”. (Zapis: Durlić) [Por.] Etimologija: slov. drumŭ, grč. δρόμος „put” Grupa reči: Saobraćaj, prevoz, trgovina [=102 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE drum (drúmuri), s. n. – 1. Cale de comunicație terestră, stradă, șosea. – 2. Călătorie, traseu, parcurs. – Megl. drum. Gr. δρόμος, direct (cf. sicil. drom, calabr. dromu) sau prin intermediul sl. drumŭ (cf. bg., sb., cr. drum, alb. dhrom). Filiera sl. era general admisă (Miklosich, Fremdw., 8; Tiktin; Conev 81; Sandfeld 29; Pușcariu, Dacor., VIII, 283) și pare posibilă, fără a fi necesară (cf. Murnu 19; Diculescu, Elementele, 420; Pușcariu, Lr., 260; Rosetti, II, 67). Cuvîntul sl. este rar astăzi (Vasmer, Gr., 54). Vocalismul din rom. s-ar putea explica prin forma ionică δροῦμος (Diculescu). Der. drumar, s. m. (Trans., călător, drumeț); drumaș, s. m.; drumător, s. m. (Trans., drumeț); drumeag (var. drumeac), s. n. (cărare); drumeț, s. m. (Munt., călător); drumeție, s. f. (călătorie, excursie); îndruma, vb. (a arăta drumul, a conduce; a călăuzi, a sfătui; refl., a se îndrepta, a o lua spre); îndrumător, adj. (care îndrumă; indicator). Țig. sp. cunoaște dubletele drom, direct din ngr., și drum, din rom. (Besses 70). Sursa: DER (1958-1966) Link : drum |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||