   
 |
|
|
(1288) drînd2 (rom. drând ?) drndalo [imenica] drînd2 (mn. drîndurĭ) [akc. drînd] (i. m.) — ① drndalo, štap kojim se rastresuje vuna ∎ drîndu sî faśe đin ļiemn tarĭe, đi sî nu să frîngă — drndalo se pravi od tvrdog drveta, da se ne bi polomilo [Crn.] ∎ ku drîndu sa skutură lîna, să ĭasă đin ĭa luomurĭ, imală kare s-a prins pi lîna uoĭi pănă uaĭa a paskut — drndalom se trese vuna, da izađe iz nje trunje, prljavština koja se uhvatila za ovčje runo dok je ovca pasla ② drveni luk sa koncem, kojim se seče kačamak ∎ dakă vrĭeĭ sî faś koļașă, îț trîabe fańină đi kukuruḑ, feruaĭkă, koļeșîărĭ, drînd șî fund — ako hoćeš da praviš kačamak, treba ti kukuruzno brašno, kotao, kačamalo, luk i lopar [Por.] ③ (muz.) drombulja ∎ kîntă-n drînd — svira u drombulje (Plavna) [Pad.] ♦ dij. sin. zdrîmbuoļ (akc. zdrîmbuoļ) (Valakonje) [Crn.] ∞ drîn! (opis) Drîndu đi taĭat koļașa ĭe un ark, fakut đin bît đi kuorn, înkonveĭat șî ļegat đi vîrurĭ ku ață đi fuĭuor; kînd gaćeșć koļașa, o tuorń pi fund, ĭaĭ drîndu, đi arku-la-l țîń ku mîna, da ața-ĭa o baź supt koļașă, ș-o taĭ în faļiĭe. Iĭ s-a ḑîśe drînd pintru ața-ĭa, kî stă strînsă, stîă drînd pi ark; da iĭ sa ḑîśe șî ark: „Adum arku sî taĭ koļașa!” Rumîńi kare nau drînd, taĭe koļașa ku ața. — Luk za sečenje kačamka je napravljen od savijenog drenovog štapa, vezanog koncem za vrhove; kad zgotoviš kačamak, sipaš ga na lopar, uzmeš „drnd”, držiš ga rukom za onaj luk, a konac provučeš ispod kačamka, i isečeš ga na kriške. Zove se „drnd” zbog onog konca, koji je zategnut, koji je čvrst na onom napetom luku; a zove se još i luk: „Daj mi luk da isečem kačamak!” Vlasi koji nemaju „drnd”, seku kačamak koncem. (Kaz. Aleksija Trailović, zapis: Durlić, Rudna Glava, 2012) [Por.] Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=82 pojma] Reč zapisao: F. Paunjelović Mesto: Osnić Opština: Boljevac Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE 1) drîng n., pl. urĭ (var. din drîmbă 1. V. zdrăngănesc). Munt. vest. Drîmbă 1. – Și drînd (Olt.). Sursa: Scriban (1939) drîmbă (drấmbe), s. f. – 1. (Înv.) Trompă marină. – 2. Instrument muzical, drîng. – 3. (Înv.) Bandă, grup, ceată. – 4. (Arg.) Penis. Sl., cf. pol. drumbla, rut. drymba, drymla, mag. doromb(lya), sb. drombulja (Cihac, I, 101; Tiktin; Pascu, Arch. Rom., VII, 559). Pentru sensul 3, cf. trîmbă (după Conev 104, drîmbă ar proveni din acesta din urmă). Se consideră în general că termenii sl. provin din germ. Trommel; ceea ce ar însemna că asemănarea lui drîmbă cu drîng este întîmplătoare. – Der. drîmboi, s. n. (drîmbă, instrument muzical); drîmboaie, s. f. (drîmbă, instrument muzical); drîmboi, s. m. (botos; mucos; puști); drîmboi(a), vb. refl. (a se îmbufna, a pune botul). Sursa: DER (1958-1966) Link : drând ? |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||