       
 |
|
(1377) dobînđit (rom. dobândit)  dobijen [pridev]dobînđit (dobînđită) (mn. dobînđiț, dobînđiće) [akc. dobînđit] (prid.) — dobijen, zadobijen, pridobijem; primljen ∎ apukatura-sta ĭe buală dobînđită đin raśială — ovaj grip je bolest dobijena prehladom ∎ bogațîĭa-luor ĭe dobînđită ku furaluku — njihovo bogatstvo dobijeno je krađom [Por.] ∞ dobînđi Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE dobîndí (-désc, -ít), vb. – 1. A cîștiga, a obține. – 2. (Înv.) A obține victoria, a învinge. – 3. A obține, a căpăta. Sl. dobyti, dobǫdǫ „a cîștiga” (Miklosich, Slaw. Elem., 16; Cihac, II, 96). – Der. dobîndă, s. f. (înv. și Trans., cîștig, folos; profit, utilitate; sumă plătită pentru un împrumut), deverbal; dobînditor, s. m. (persoană care dobîndește ceva). Mag. debonda „dobîndă” pare a proveni din rom. (Edelspacher 12), ca și dobanda în limba bulgarilor din Trans. (Miklosich, Sprache, 121). Cf. dobitoc. Sursa: DER (1958-1966) Link : dobândit |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||