       
 |
|
(1713) furkuļiță (rom. furculiţă)  viljuškafurkuļiță (mn. furkuļiț) [akc. furkuļiță] — viljuška, pribor za jelo ∎ đemult n-a fuost furkuļiță la masă, lumĭa a luvat ku mîna — nekada nije bilo viljušaka za sofrom, ljudi su se služili rukom ♦ / (demin.) < furkă [Por.] ∞ furkă (ver.) Kînd ĭe al muort uom batrîn, nu-ĭ s-a dă đi pomană furkuļița, kî ĭel nu șćiĭe sî manînśe ku ĭa, șî s-a-nbrukă. — Kad je pokojnik stariji čovek, na daći mu se ne namenjuje viljuška, jer on ne zna njome da se služi, pa će se ubosti. (Kaz. Viktorija Paunović, zapis: Durlić, Crnajka, 2003. g.) [Por.] Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=209 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE FURCULÍȚĂ, furculițe, s. f. 1. Obiect (de metal) alcătuit dintr-un mâner și doi până la patru dinți, cu ajutorul căruia se duce mâncarea la gură; furcuță (2). ◊ Loc. adj. În furculiță (sau în furculițe) = (despre barbă) cu părțile laterale mai lungi decât mijlocul; (despre mustăți) cu capetele răsucite în sus. 2. Fiecare dintre cele două piese curbate, încrucișate la unul dintre capete, prin care este fixată inima carului pe podul osiei dinapoi, pentru a împiedica rotirea inimii în plan orizontal; gemănare. [Pl. și: furculiți] – Furcă + suf. -uliță. Sursa: DEX98 (1998) Link : furculiţă | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Furkuļița — viljuška, pribor za jelo, |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||