    
 |
|
(1755) dungă (rom. dungă)  crta [imenica]dungă (mn. dunźi) [akc. dungă] (i. ž.) — ① crta, linija, pruga, traka, rub, ivica; vidik ∎ đemper ku dunźi — đžemper sa prugama ∎ iș đață suariļi dupa dungă — sunce zađe za vidik [Hom.] ∎ a tras o dungă ruoșîĭe pista fuaĭe — povukao je crvenu liniju preko lista ∎ a ĭeșît ku uoiļi la dunga krși, a kolo ĭastă skradă đi paskut — izgonio je ovce na ivicu krša, tamo ime dlakave šaši za pašu ② (fig.) a. neraspoloženje ∎ stă-n dungă — nakrivo je nasađen, nije raspoložen b. bežanje, spašavanje (nestajanje s vidika) ∎ luvă dunga, șî skapă — dohvatio se vidika i nestao, spasio se ∎ ĭa-ț dunga! — briši, nestani! c. preterivanje, laganje, prelazak neke mere ∎ đaće kîta dupa dungă — rekao je neistinu; slagao je (Tanda) ♦ sin. vargă [Por.] Etimologija: slov. donga Grupa reči: Forme, oblici i znakovi [=117 pojmova] Reč zapisao: DamirIlić Mesto: Sige Opština: Žagubica Područje: 10 Ungurjani (Mlavljani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DÚNGĂ, dungi, s. f. 1. Linie vizibilă pe un fond de altă culoare. ♦ Fâșie, dâră. ♦ Cută, încrețitură, zbârcitură a pielii (de pe obraz). 2. Muchie a unui lemn cioplit. ♦ Dunga pantalonului = muchie făcută cu fierul de călcat în lungul pantalonului, în față și în spate. 3. Margine a unor obiecte sau a unor construcții. ♦ Spec. Marginea neascuțită a unor instrumente tăioase. 4. Parte laterală a unui lucru; latură, coastă. ◊ Loc. adv. În dungă = dintr-o parte, într-o parte. ◊ Expr. (Fam.) A fi într-o dungă = a fi nebun, țicnit. A trage clopotul într-o dungă = a trage clopotul izbind limba de o singură parte a lui (pentru a vesti un deces, o alarmă etc.) – Din sl. donga. Sursa: DEX98 (1998) Link : dungă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||