|
|
(1779) dărui (rom. dărui) darovati [glagol] dărui (ĭuo dîăruĭ, ĭel dîăruĭе) [akc. dărui] (gl. p.) — darovati, dati nekome poklon ∎ nuora dîăruĭe pi suakrî-sa kînd tună măĭ întîń în kasă — snajka daruje svekrvu kad prvi put ulazi u kuću [Por.] ♦ dij. var. darui [Crn.] Etimologija: slov. darovati Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DĂRUÍ, dăruiesc, vb. IV. 1. Tranz. A da în dar2 ceva cuiva; a face cuiva un dar2; a cinsti pe cineva cu ceva. ♦ A înzestra pe cineva cu ceva; a dota. 2. Tranz. A da, a acorda. 3. Tranz. și refl. A (se) consacra, a (se) dedica (unei idei, unui scop). [Prez. ind. și: dắrui] – Din sl. darovati. Sursa: DEX98 (1998) Link : dărui |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||