    
 |
|
(188) adîns (rom. adins)  posebanadîns [akc. adîns] (pril.) — ① poseban, osobit, specijalan ∎ alat adîns đi un lukru — specijalan alat ② sa određenom namerom ili namenom, sa posebnim planom, idejom ili potrebom ∎ s-a dus adîns la ĭel — otišao je namerno kod njega [Por.] (stih) Frunḑă vĭarđe, rug înćins, Ma kulkaĭ în drum adîns, Kî pi mîndra s-o văd în vis. Ma kulkaĭ, șî ma skulaĭ, Șî pi mîndra n-o visaĭ. Zelen listak, trn razgranat, Na put legoh sa namerom Da mi dragu u snu vidim. Ležah tako i ustadoh, Svoju dragu u snu ne vidoh. (Iz vlaške ljubavne pesme. Kaz. Borislav Paunović, Rudna Glava, r. s. Tanda, zapis: Durlić 2011) [Por.] Etimologija: lat. ad idipsum Grupa reči: Društveni odnosi, status, običaji, pravo, pravda, sud, moral [=300 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE adíns, adv. – Intenționat, expres. Se întrebuințează numai în loc. compuse: din adins, înadins (intenționat), mai cu dinadinsul (în special), cu tot dinadinsul (cu adevărat). < Lat. ad idipsum „întocmai pentru aceasta” (cf. Cesar: cohortes ad idipsum instructae); cf. cat. adés „atunci”, REW 4541 și DAR presupun un *ad ipsum illum; explicația bazată pe *ad de ipso (Candrea) nu este posibilă, căci ipsum (neutru) nu se putea întrebuința singur. La început folosit ca pron., în sec. XVII a devenit adv. Este curioasă caracteristica de a nu putea fi întrebuințat singur (ci în limba veche cu un pron. pers. și astăzi cu prep.), ca lat. ipsum. Sursa: DER (DERAC) Link : adins |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||