   
 |
|
(1913) fĭer (rom. fier)  gvožđe [imenica]fĭer (mn. fĭară) [akc. fĭer] (i. s.) — gvožđe, metal ∎ fakut đi fĭer — izrađen od gvožđa; gvozden; metalan ∎ fĭer đi plug — raonik ∎ tare ka fĭeru — jak, čvrst kao gvožđe ∎ fĭer fĭerbinće — vrelo gvožđe [Por.] (izr.) Nu ĭa-n mînă fĭer fĭerbinće! — Ne uzima u ruku vrelo gvožđe! (Slabić, nepouzdan, nesiguran. Kaz. Adam Krišanović, zapis: Durlić, Rudna Glava, 1987) (izr.) Napasta ĭe ku đințî đi fĭer. — Kleveta ima gvozdene zube. (Kada se neko iz pakosti nevin okleveta, može da dopadne zatvora. Kaz. Milan Trifunović, zapis: Durlić, Rudna Glava 1984) [Por.] Etimologija: lat. ferrum Grupa reči: Rudarstvo i metalurgija [=13 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE fier n. 1. metal dur și maleabil de un cenușiu lucitor; 2. bucată de fier la plug: fierul cel lat sau brăzdarul și fierul cel lung sau cuțitul plugului; 3. mașină de călcat; 4. (poetic), sabie: floarea țării noastre sub fieru se doboară BOL. mii de glasuri stinse de al tiraniei fier. GR. AL; 5. fig. tare, nemilostiv: inimă de fier, braț de fier; epocă de fier, cea mai barbară și mai coruptă dintre vârstele poetice ale omenirii; 6. pl. fiare, lanțuri. [Lat. FERRUM]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : fier |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||