    
 |
|
(2011) vorbi (rom. vorbi)  govoriti [glagol]vorbi (ĭuo vorbĭesk, ĭel vorbĭașće) [akc. vorbi] (gl. p. ref.) — govoriti, pričati, kazivati ∎ ļagă-ț gura, nu vorbi śe nu trîabe — zaveži usta, nemoj govoriti što ne treba ∎ nu șću đi śe atîta ma vorbĭașće đi rău, kî nu ĭ-am fakut ńimika — ne znam zašto me toliko ogovora, kada mu nisam učinio ništa ♦ sin. tăĭnui [Por.] (ver.) Kînd îț țîuańe urĭakĭa, ći vorbĭașće vrunu đi rău. — Kada ti pišti uvo, neko te ogovara. ◊ (izr.) Vorbim, da nu ńi grižă. — Pričamo, a ne tiče nas se. (Kada govornik želi da se ogradi do teme, da otkloni sumnju da ima skriveni lični interes za nju.) (Zapis: Durlić, Rudna Glava, 1975) [Por.] Grupa reči: Govor, sporazumevanje, gramatika; književnost, poezija [=135 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE VORBÍ, vorbesc, vb. IV. 1. Intranz. A avea facultatea de a articula cuvinte; a exprima prin cuvinte gânduri, sentimente, intenții; a spune, a zice, a grăi. ◊ Expr. A vorbi în barbă = a vorbi încet, a mormăi numai pentru sine. A vorbi cu gura altuia = a vorbi fără convingere, șovăielnic, evaziv. ♦ Tranz. A rosti cuvinte. ◊ Expr. A vorbi vrute și nevrute (sau verzi și uscate, câte-n lună și-n stele) = a vorbi multe și de toate; a flecări, a pălăvrăgi, a sporovăi. ♦ A se adresa cuiva. Îi vorbesc și nu-mi răspunde. ♦ A se exprima într-o anumită limbă. ♦ A-și spune cuvântul, a-și exprima voința. ♦ Fig. A face dovadă, a adeveri, a atesta, a confirma. O imensă cantitate de fapte, care toate vorbesc în același sens. ♦ Fig. A pleda în favoarea cuiva. 2. Intranz. A sta de vorbă; a discuta; a comenta. 3. Refl. recipr. și intranz. A se sfătui, a se învoi, a se înțelege. 4. Intranz. A face o expunere; a ține un discurs. – Din vorbă. Sursa: DEX98 (1998) Link : vorbi |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||