   
 |
|
(2095) prag (rom. prag)  prag [imenica]prag (mn. pragurĭ) [akc. prag] (i. s.) — prag, izdugnuti deo ulaza u prostoriju ∎ a ramas sîngur ka kuku, stă în pragu kășî șî plînźe đi sa skutură — ostao je sam kao sinja kukavica, stoji na kućnom pragu i trese se od plača [Por.] Etimologija: stsl. прагъ Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=209 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE prag n. 1. bucată de lemn sau de piatră în josul și de-a curmezișul ușei; 2. fig. la început: la pragul vieții, la pragul secolului. [Slav. PRAGŬ]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : prag |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||