     
 |
|
(2158) urĭake (rom. ureche)  uvo [imenica]urĭake (mn. urĭekĭ) [akc. urĭake] (i. ž.) — ① (anat.) uvo, organ čula sluha kod čoveka i životinja ∎ uomu are duauă urĭekĭ — čovek ima dva uva ∎ baba ĭe surdă, n-auđe la o urĭake — baba je gluva, ne čuje na jedno uvo ∎ kînd n-am șćut sîrbĭașće la șkuală, daskîlu m-a batut șî m-a tras đi urĭekĭ — kad nisam znao srpski u školi, uičitelj me je tukao i vukao za uši ∎ gaura urĭeki — ušni kanal ∎ muoișća urĭeki, în ĭa sa puńe śerśelu — ušna resa, u nju se stavlja minđuša ② ušice, delovi predmeta ∎ urĭakĭa akuluĭ — iglene uši ∎ vasurļi kare sînt fakuće să ļi ĭa uomu-n mină, or să ļi dukă, au urĭake: uala, șărpĭa, kuafa, kaldarĭa, kazanu — sudovi koji su pravljeni da ih čovek uzima u ruke, ili da ih nosi, imaju ušice: lonac, šerpa, kofa, bakrač, kazan ③ (bot.) predmetak u složenim imenima raznih biljaka ∎ urĭakĭa-babi, urĭakĭa-lupuluĭ, urĭakĭa-uoĭi ... — babino uvo, vučje uvo, ovčje uvo ... ♦ var. urĭakĭe [Por.] (izr.) Șîađe pi urĭekĭ, or: duarmĭe pi urĭekĭ. — Sedi na ušima, ili: spava na ušima. (=Kada neko ne čuje šta mu se kaže.) ◊ Kapic una pista urĭekĭ. — (dosl.) Dobićeš jednu preko ušiju. (=Dobićeš jednu ćušku, pljusku, tj. šamar po ušima, jer ne slušaš.) ◊ Mĭarźe ku urĭekiļi astupaće. — Ide sa začepljenim ušima. (=Ne sluša, ne obraća pažnju na ono što mu se govori; neposlušan). ◊ Tare đi urĭekĭ. — Tvrd na ušima. (=a. Neposlušan, tvrdoglav, koji ne prima savete; b. Priglup, nerazuman, koji teško shvata pouke.) (Kaz. razni, u raznim prilikama, zapis: Durlić, sela Gornjeg Poreča) [Por.] Etimologija: lat. oricla (= auricula) Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE URÉCHE1 ~i f. I. 1) (la om și la animale) Organ-pereche al auzului, situat (simetric) pe partea laterală a capului. ◊ Până peste ~i foarte mult. A trage cu ~ea a asculta pe furiș, neobservat de nimeni. A-i intra pe o ~ și a-i ieși pe alta a uita repede cele auzite; a nu da (nici o) atenție spuselor cuiva. A-i rupe cuiva ~ile a pedepsi pe cineva, trăgându-l de urechi. A se face într-o ~ a se preface nebun; a fi neserios. A-i roade cuiva ~ile a-i spune cuiva mereu același lucru. A fi numai ~i a asculta foarte atent. A ajunge la ~ea (sau ~ile) cuiva a afla ceva ținut în secret. 2) Capacitate de a auzi; auz ◊ A avea ~ muzicală a avea capacitatea de a memora și reproduce cu ușurință sunete muzicale, melodii. A fi fudul de ~i (sau de o ~) a nu auzi bine. 3) pop. Organ de respirație la animalele acvatice; branhie. II. (în îmbinări ce denumesc plante): ~ea-babei ciupercă comestibilă de culoare galbenă-portocalie, cu margini văluroase, ridicate în sus; urechiușă. ~ea-iepurelui a) plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, cu frunze ovale și cu flori galbene, dispuse în umbele; urechelniță; b) plantă erbacee decorativă, cu frunze înguste, păroase, dințate pe margini, și cu flori roșii sau roz, dispuse în formă de ciorchine. ~ea-ursului plantă erbacee cu tulpina erectă, ramificată, având frunze dințate, rotunjite la vârf, și flori galbene, dispuse în umbele unilaterale. ~ea-șoarecelui plantă erbacee decorativă, cu tulpina erectă, puțin ramificată, având frunze înguste, nezimțate, și flori mici, albastre, albe sau roșii. ~ea-porcului plantă erbacee decorativă semilemnoasă, cu tulpina erecta, ramificată, păroasă, având frunze alungite, zimțate și flori albăstrui-violete. [G.-D. urechii] /< lat. oricla Sursa: NODEX (2002) Link : ureche | |
 Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Urĭakĭa uomuluĭ — ljudsko uvo, slika preuzeta sa sajta Kurir.rs (24. VI 2013) |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||