    
 |
|
(2386) tăbărî (rom. tăbărî)  navaliti [glagol]tăbărî (ĭuo ma tăbăr, ĭel sa tăbărĭe) [akc. tăbărî] (gl. p. ref.) — navaliti, oboriti se na nešto ∎ aĭ să ńe tăbărîm pe pivă rîaśe — hajde da navalimo na hladno pivo ∎ śe măĭ așćeț, tăbăr-će pi ĭa đinluok — šta još čekaš, navali na nju smesta [Crn.] Etimologija: slov. taborŭ Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Topla Opština: Bor Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE TĂBĂRÎ, tábăr, vb. IV. Intranz. 1. A se repezi la cineva (cu violență, dușmănos), a da năvală asupra cuiva; a se năpusti. ♦ Fig. A se adresa cuiva în mod insistent; a apostrofa pe cineva brusc și nepoliticos; a sări cu gura la cineva. ♦ (Rar) A se repezi, a veni în grabă. 2. (Înv.) A-și așeza tabăra; a poposi. – Din tabără. Sursa: DEX98 (1998) TÁBĂRĂ, tabere, s. f. 1. Loc (întărit) unde staționează trupele un timp mai îndelungat în vederea efectuării de exerciții practice pe teren cu efective de mari unități; tabie (2). ♦ Popas; etapă. 2. Așezare vremelnică în corturi. ♦ Așezare (în aer liber) pentru adăpostirea copiilor, a elevilor, a muncitorilor etc. aflați la odihnă sau a sportivilor în timpul antrenamentelor. ♦ (Sport) Cantonament. 3. Grup de care în mers sau în popas; convoi. 4. (Înv.) Oaste; p. ext. mulțime, gloată. 5. Grup de oameni opus altui grup; grupare, asociație care luptă pentru o anumită cauză. – Din sl. taborŭ. Sursa: DEX98 (1998) Link : tăbărî |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||