    
  |
|
(2711) greșî (rom. greși)  grešiti [glagol]greșî (ĭuo greșăsk, ĭel greșîașće) [akc. greșî] (gl. n.) — grešiti ① (o poslu) grešiti, činiti pogreške ∎ nu s-a învațat bińe să skriĭe, înga greșîașće koļa-koļa — nije naučio dobro da piše, još uvek greši ovde-onde ② (o odlučivanju) doneti pogrešnu odluku, pogrešno postupiti ∎ dakă vĭađe kă mult greșîașće, ĭel vrĭa sî sa însuare ku ĭa, șî gata — iako vidi da mnogo greši, on hoće da se oženi njome, i gotovo ③ (rel.) činiti greh, kršiti moralnu ili versku normu ∎ kređințuosu nu kućaḑă să greșaskă, kă a luĭ pakat ĭe măĭ grĭeu đi kît pakatu alu aĭlalalț — vernik ne sme da greši, jer je njegov greh teži od grehova drugih ♦ sin. zminći [Por.] Etimologija: slov. grĕšiti Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GREȘÍ, greșesc, vb. IV. 1. Intranz. A comite o greșeală; p. ext. a se înșela. ♦ Intranz. și tranz. A nu nimeri ținta, obiectivul ochit; a da greș. 2. Tranz. A executa ceva greșit, rău. ♦ A lua un lucru drept altul; a încurca, a confunda. ◊ Expr. A greși drumul (sau calea) = a (se) rătăci; p. ext. a se abate de la regulile morale, de conduită. 3. Intranz. A se face vinovat de ceva față de cineva, a face cuiva un rău, un neajuns; p. ext. a păcătui. – Din sl. grĕšiti. Sursa: DEX98 (1998) Link : greşi |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||