|
|
(2824) vîrtuće (rom. vârtute) snaga [imenica] vîrtuće (mn. vîrtuće) [akc. vîrtuće] (i. ž.) — (zast.) snaga, telesna moć ∎ vrăžîtuarĭa puaće ku đeskînćiku să-ntuarkă vîrtuća la uom — vračara može bajanjem da povrati snagu čoveku [Por.] ∞ vîrtuos Etimologija: lat. virtus, -utis Grupa reči: Delovi tela ljudi, životinja i ptica [=226 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE VÂRTÚTE, vârtuți, s. f. (înv.) 1. Putere, tărie, vigoare, ◊ Expr. Om în vârtute = om în putere. A fi tare de vârtute, dar slab de minte = a fi puternic, dar prost. 2. Bărbăție, curaj, vrednicie (războinică). 3. Proprietate, însușire, calitate. — Lat. virtus, -utis. Sursa: DEX09 (2009) Link : vârtute |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||