     
 |
|
(2859) kîrļig (rom. cârlig)  kuka [imenica]kîrļig (mn. kîrļiźe) [akc. kîrļig] (i. s.) — kuka ∎ kîrļigu ĭe kuń ku vîru strîmbat — kuka je klin za savijenim vrhom ∎ kîrļig în parĭaće, đi atîrnat đituaće — kuka na zidu, za kačenje svačega ∎ kîrļig la ćuakă đi rîḑîmat — kuka na štapu za poštapanje ∎ kîńiļi đi fuame s-a fakut kîrļig — pas se od gladi savio k’o šipka ∎ măĭ kunoskut kîrļig a fuost aăla đi skuos la paĭe — najpoznatija kuka bila je ona za izvlačenje slame ♦ sin. kukă, kîrļuomb, kîrļuonț [Por.] Etimologija: bug. kărlik Grupa reči: Forme, oblici i znakovi [=117 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE CÂRLÍG, cârlige, s. n. 1. Piesă de metal cu un capăt îndoit, de care se atârnă, se prinde etc. un obiect. ◊ Loc. vb. A se face cârlig = a se strâmba; a se ghemui. 2. Prăjină cu un capăt (metalic) încovoiat, care servește la scoaterea găleții cu apă din fântână. 3. Partea metalică a undiței, de forma unui ac îndoit, în care se prinde peștele. 4. Încuietoare la o ușă, la o poartă etc., în formă de bară metalică subțire sau de cui lung, încovoiat la un capăt, care se prinde într-un belciug, într-un ochi de metal etc. 5. Andrea. 6. Mic dispozitiv cu care se prind rufele pe frânghie. 7. (Rar) Mlădiță sau cârcel de viță-de-vie. — Cf. bg. kărlik. Sursa: DEX '09 (2009) Link : cârlig |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||