|
|
(3102) ḑîsă2 (rom. zisă) sudbina [imenica] ḑîsă2 (mn. ḑîsă) [akc. ḑîsa] (i. ž.) — (zast.) a. (demon.) sudbina, usud ∎ ḑîsa ĭe sîla-ĭa śe rașîașće suđina uomuluĭ, în śasu nașćiri — usud je ona sila koja određuje čovekovu sudbinu u času rođenja ∎ (u izr.) nu ĭ-a ḑîs sî fiĭe — nije mu suđeno da bude ∎ basanka așa ĭ-a ḑîs — valjda mu je tako suđeno ∎ avut o ḑîsă rîa — imao je zlu sudbinu b. suđena osoba ∎ s-a đisparțît, ĭa basanka n-a fuost ḑîsa luĭ — rastali su se, ona valjda nije bila njegova suđenica ♦ sin. ursă, skrisă [Por.] ∞ ḑîśa (baj.) ĐIN ĐESKÎNĆIK ĐI SKRISĂ Să să dukă după skrisa mĭa, După ḑisa mĭa unđe v-o fi ĭa! Ăn vis sî mĭ-o dukă s-o visăḑ, Bińe s-o kunuosk! — IZ BAJALICE O ZAPISANOM Da ode po moju sudbinu, Po moju suđenu, ma gde ona bila! U san da mi je dovede, Da je jasno prepoznam! (Vĭeḑ đeskînćiku întrĭeg. — Vidi celu bajalicu: ĐESKÎNĆIK ĐI SKRISĂ — BAJANJE DA SE OSTVARI ZAPISANO) Grupa reči: Mitologija, demonizam i narodna književnost [=40 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Tanda Opština: Bor Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ZÍSĂ, zise, s. f. 1. Vorbă, spusă; afirmație. ♦ Proverb, zicătoare. 2. (Înv.) Sfat, îndemn; ordin, poruncă. – V. zice. Sursa: DLRM (1958) Link : zisă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||