    
 |
|
(314) aļerga (rom. alerga)  trčati [glagol]aļerga (ĭuo aļеrg, ĭel aļiargă) [akc. aļerga] (gl. p.) — trčati, juriti, hitati ∎ aļargă ka naruodu — trči kao lud ∎ śe, drak, va aļerga lumĭa-sta atîta? — zašto li, dođavola, ovi ljudi toliko trče? [Por.] (zdrav.) Kare aļargă - să prindă, kare fuźe - să skîape! — Ko juri (za nečim) - nek uhvati, ko beži (od nečega) - nek utekne! (Rugamînće la prazńik, kînd s-a taĭe kolakol mare. Asta ḑîśe stapînu kășî, pănă pi duosu kolakuluĭ, ku vîru kuțîtuluĭ, skrižîaĭe kruśa. — Metanija na slavi, prilikom rezanja slavskog kolača. Izgovara domaćin kuće dok na poleđini hleba vrhom noža urezuje krst. (Porečka Reka, zapis: Durlić, „Etno-kulturološki zbornik”, IV, s. 257) [Por.] Etimologija: lat. *allargare (< largus) Literatura: Паун Ес Дурлић, СЛАВА („ПРАЗЊИК”) КОД ВЛАХА ПОРЕЧКЕ РЕКЕ, Етно-културолошки ЗБРОНИК, књ. IV, Сврљиг 1998, стр. 253-258. Grupa reči: Prostor, odnosi u prostoru, položaj, orijentacija i kretanje [=363 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) Linkovi: http://www.paundurlic.com/radovi/slava_u_porecu.htm Download PDF: http://www.paundurlic.com/radovi/slava_u_porecu.pdf IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ALERGÁ alérg, vb. I. Intranz. 1. A merge repede; a goni; a fugi. 2. A fugi după cineva sau ceva pentru a-l ajunge, a-l prinde. ♦ Tranz. A fugări pe cineva. 3. A se grăbi într-o direcție sau către un scop. ♦ A recurge la cineva ca la o sursă de ajutor, de asistență. ♦ A umbla după treburi. 4. A umbla de colo până colo, fără o țintă precisă. ♦ Tranz. (Pop.) A cutreiera, a străbate un loc. 5. A participa la probele de alergări în cadrul unei competiții sportive. – Lat. *allargare (< largus). Sursa: DEX98 Link : alerga |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||