  
 |
|
(3197) mumă (rom. mumă)  mama [imenica]mumă (mn. mume) [akc. mumă] (i. ž.) — mama, majka ∎ mumă ćinîră — mlada majka ∎ mumă vitrîgă — maćeha ∎ mumă đi sufļit — pomajka ∎ muma lu mama — babina majka, baba ∎ mumîńiļi nuaștre sînt đi o samă — naše majke su vršnjakinje ∎ a lasat uomu, șî s-a prontuors la mumî-sa — ostavila je muža i vratila se svojoj majci ∎ kopiļe, śe lukră mum-ta? — dete, šta ti radi majka? ∎ mumî-ta ĭe aldrakuluĭ muĭare — majka ti je vragolasta žena ∎ (demon.) Muma Paduri — Šumska Majka ♦ var. muĭkă, maĭkă [Por.] (psov.) Futuĭ pizda mîn-sa. / Futuț pizda mîn-ta. — Jebem mu pizdu materinu. / Jebem ti pizdu materinu. ◊ Duće-n pizda mîn-sa! — Idi u pizdu materinu! (Porečka Reka) [Por.] Etimologija: lat. mamma. Grupa reči: Brak, porodica, srodstvo [=85 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE múmă (múme), s. f. – 1. Mamă. – 2. Regina albinelor. – Muma pădurii, femeie căpcăun; vinariță (Asperula odorata); alte plante (Lathraea squamaria; Spiraea aruncus). – Var. î (n) mă, imă. – Mr., megl. mumă. Creație expresivă din limbajul infantil, cf. mamă, momîie. Der. din mamă prin intermediul unei forme cu a aton, ca mamă tá (Tiktin; REW 5277), este suspectă, fiindcă această formă nu suferă nici o reducere (mă - sa există, fără îndoială, pentru masa, atestat în sec. XVI, în loc de ma (mă)- sa). Mumîni, pl. înv. de la mumă, pare o formație analogică, precum tătîni, frățîni (după Tiktin, din lat. mammanis). REW 5277 îl derivă pe îmă din lat. amma; pentru folosirea lui imă, cf. Ghibănescu, Arhiva, VII, 651-7 și VIII, 367. – Din rom. provine ngr. μοῦμα „vrăjitoare” (Murnu, Lehnw., 32). Sursa: DER (1958-1966) Link : mumă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||