   
 |
|
(3354) gust (rom. gust)  ukus [imenica]gust (mn. gusturĭ) [akc. gust] (i. s.) — (zast.) (nutr.) ukus ∎ ḑama ĭe bun gaćită, are gust bun — čorba je dobro spremljena, ima dobar ukus ∎ (u izr.) fara gust — bez ukusa ♦ sin. dulśață ♦ up. plak [Por.] ∞ gusta Etimologija: lat. gustus Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GUST ~uri n. 1) Simț al organismului prin care percepe (cu ajutorul limbii și mucoasei bucale) proprietățile chimice ale substanței cu care vine în contact. 2) Senzație produsă, în special de alimente, asupra mucoasei bucale și limbii. ~ sărat. ~ amar. ~ neplăcut. ◊ A da de ~ (a prinde la ~) a începe să placă. 3) Facultate a omului de a înțelege și a aprecia frumosul. ◊ Cu ~ cu simț estetic. De prost ~ a) lipsit de simț estetic; b) care produce o impresie neplăcută. 4) Preferință deosebită pentru ceva; predilecție. ~ pentru cărți vechi. ~ pentru călătorii. 5) Dorință (nestăvilită) de a avea sau de a face ceva; poftă; chef. ◊ A-i trece (sau a i se tăia) cuiva ~ul pentru ceva a nu mai dori ceva. / < lat. gustus Sursa: NODEX (2002) Link : gust |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||