   
 |
|
(3360) gigiļik (rom. gîgîlice)  mali [pridev]gigiļik (gigiļikă) (mn. gigiļiś, gigiļiśe) [akc. gigiļik] (prid.) — (za živo, što raste) mali, sitan, zakržljao, koji je po razmerama ispod prosečnog ∎ a-nparțît krumpiĭi: aĭ marĭ într-o parće, aĭ gigiļiś în alaltă — podelio je krompir: veliki na jednu stranu, a sitan na drugu ∎ are o gramadă đi kopiĭ, ama tuoț sînt ńișći gigiļiś, parke sînt pituļiś, da nus — ima gomilu dece, ali su svi malecki, kao da su patuljci, a nisu ♦ var. mik, marunt; pituļik [Por.] (kom.) În ńișći saće: Tanda [Por.], Topla [Crn.] șî đi unu șî đi mulțîme sa ḑîśe gigiļiś (un kopil gigiļiś, duoĭ kopiĭ gigiļiś). — U nekim selima: Tanda u Poreču ili Topla u Crnoj Reci, pridev ima isti oblik i za jedninu i za množinu: gigiļiś. Grupa reči: Zanati, alati, tehnika, oružje, mere, brojevi, poslovi, aktivnosti [=506 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE GHIGHILÍCE s. f. v. gîgîlice. Sursa: DLRLC (1955-1957) GÎGÎLÍCE, gîgîlici, s. f. Orice lucru (ființă sau obiect) mic și neînsemnat. Lubenițele – niște gîgîlici cît pumnul. Nici ele nu sînt coapte. STANCU, D. 257. Toți copiii, de la gîgîlicea de cinci ani pînă la șefii lor, Ghiță și Grigoraș, se împart repede in două cete. BUJOR, S. 171. – Pl. art. și: (s. m.) gîgîlicii (GÎRLEANU, L. 10). – Variantă: ghighilíce (PAS, Z. I 130) s. f. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : gîgîlice |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||