    
 |
|
(3503) naĭbă (rom. naiba)  đavo [imenica]naĭbă (mn. naĭbe) [akc. naĭba] (i. ž.) — (demon.) (euf.) đavo ∎ sa ḑîśe naĭba să nu-l pumeńeșć pe draku pe nume, kî draku kînd auđe numiļi luĭ, vińe șî-ț faśe răļe — kaže se „najba” da ne pomeneš đavola po imenu, jer đavo kad čuje svoje ime, dolazi i pravi ti zlo ∎ fi bun, să nu će ĭa naĭba — budi dobar, da te ne odnese đavo ♦ sin. marku [Buf.] ∞ drak Etimologija: Cig. naibah < tur. (arap.) naibe Grupa reči: Mitologija, demonizam i narodna književnost [=40 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Majdanpek Opština: Majdanpek Područje: 07 Munćani (Bufani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE náiba s. m. art. – Dracul. Probabil din tc. (arab.) naibe „nenorocire” (Loebel 68; Şeineanu, Semasiol., 61), prin intermediul țig. naibah „ghinion” (Graur 175); e mai curînd o imprecație generică decît un nume propriu al demonului. Der. propusă de la n’aibă (parte de noi) nu pare normală (ducă - se pe pustiu sau ucigă - l toaca sînt alte denumiri ale demonului; dar ducă - se sau ucigă - l, separat, nu au sens). Din arab. la’ib, cf. sp. naipe (Lokotsch 1389) este puțin probabil. – Der. năibui, vb. (a trimite la dracul). Sursa: DER (1958-1966) náiba, s.f., art. – Dracul, diavolul. – Et. nec. (DEX); din țig. naibah „ghinion” (Graur, cf. DER; MDA) < tc. (arab) naibe „nenorocire”. Sursa: DRAM 2015 (2015) Link : naiba |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||