     
|
|
(3878) trăbui (rom. trebuie)  trebati [glagol]trăbui (ĭuo trĭabe, ĭel trĭabe) [akc. trăbui] (gl.) — trebati ∎ n-ar trăbui așa să lukre — ne bi trebalo tako da radi ∎ are sînataće, nu-ĭ trĭabe alta ńimika — ima zdravlje, ne treba mi drugo ništa ∎ nu ĭ-a trăbuit aĭa — nije mu to trebalo ∎ n-are bań đ-ažuns, o sî-ĭ măĭ trăbuĭe șîmăĭ — nema dovoljno para, trebaće mu još ♦ var. trebuĭa ♦ up. trĭabă [Por.] Etimologija: srb. treba Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE trébuĭe (rar -ĭéște), a -í v. impers. (vsl. triebovati, a trebui, d. trĭebŭ, necesar; sîrb. trebati, drebováti, rus. trébovatĭ). E necesar, e de nevoĭe: trebuĭe să facĭ așa. Se cuvine, merită: așa - ĭ trebuĭe hoțuluĭ. A - țĭ trebui, 1. a avea nevoĭe: îmĭ trebuĭe un topor, 2. a ți se cuveni, a merita: îțĭ trebuĭe o bătaĭe în cît [!] să rămîĭ lat ! Trebuĭe să (în Munt. Trans. trebuĭe că), probabil că, de sigur [!] că: trebuĭe să fi ploŭat (în Munt. Trans. trebuĭe că a ploŭat) undeva dacă e așa de răcoare. – În Ban. trăbuĭe. În Ps. S. 15, 2, „a cere”: burătățile [!] (bunătățile) mele nu trebuĭeștĭ [!]. Sursa: Scriban (1939) Link : trebuie |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||