    
|
|
(3919) slući (rom. sluti)  unakaziti [glagol]slući (ĭuo slućesk, ĭel slućașće) [akc. slući] (gl. p. ref.) — unakaziti ∎ a batut muĭarĭa pănă n-a slućito — tukao je ženu dok je nije unakazio ∎ nu la ratuns, numa la slućit đi nu kućaḑă sî ĭasă-n lumĭe — nije ga podšišao, nego ga je unakazio da ne sme da izađe u svet ♦ sin. strămuta [Por.] Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=262 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE SLUTÍ vb. IV v. sluți. Sursa: DEX09 (2009) SLUȚÍ, sluțesc, vb. IV. Tranz. 1. A ciunti, a ciopîrți, a mutila; p. ext. a face urît, a urîți, a poci. Așa țăranul nostru numai cu fieru - n mînă Începu să sluțească pădurea cea bătrînă. ALEXANDRESCU, P. 131. Moșu - n vie de - ajungea, Se punea, măre, punea Toată via de sluțea, Tăia viță din mlădiță, O tăia de la tulpină Ș - o seca la rădăcină. TEODORESCU, P. P. 618. ◊ Fig. Acul gramofonului, ajuns la marginea plăcii, a dat un sunet strident, sluțind cîteva tonuri, ca o batjocură neașteptată. VORNIC, O. 142. 2. A face ca cineva să pară urît, a urîți. A poruncit unuia dintre școlari să ne tundă. Cînd am auzit noi una ca asta, am început... a ne ruga de toți dumnezeii să nu ne sluțească. CREANGĂ, A. 27. ♦ Refl. A face grimase, strîmbîndu-și fața, schimonosindu-se. Îmi zicea că nu mă prinde cînd mă sluțesc. GANE, N. II 93. De poreclele ce - și pun și cum se sluțesc unu la altul, trebuie să te ții cu mîna de inimă cît rîzi. ȘEZ. III 182. – Variantă: slutí (VISSARION, B. 125, RETEGANUL, P. V 7) vb. IV. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : sluti |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||