     
|
|
(3976) minśună (rom. minciună)  laž [imenica]minśună (mn. minśuń) [akc. minśună] (i. ž.) — laž, neistina ∎ a-nvațato parințî đi mikă să nu krĭadă în minśuna baĭețîluor — naučili je roditelji od malena da ne veruje u momačke laži ∎ minśună guală șî grĭa — gola i teška laž ∎ la prins la minśună — uhvatili ga u laži ∎ mare ĭe minśună kă rumîńi n-au ļimba luor, șî đ-aĭa vorbĭesk ļimba sîrbĭaskă opaśită — velika je laž da Vlasi nemaju svoj jezik, pa zato govore izopačenim srpskim jezikom [Por.] ∞ mințî Etimologija: lat. mentio, -onis Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE MINCIÚNĂ, minciuni, s. f. 1. Afirmație prin care se denaturează în mod deliberat adevărul; neadevăr. ◊ Expr. A da (sau a face) (pe cineva) de minciună sau a prinde (pe cineva) cu minciuna = a dovedi că cineva a spus un neadevăr. A purta (sau a duce, a ține) (pe cineva) cu minciuni = a promite mereu (ceva cuiva) fără a se ține de cuvânt; a duce cu vorba. ♦ Deprindere de a minți. ♦ Înșelăciune, vicleșug. ♦ Ficțiune, născocire, plăsmuire. ♦ (La pl.) Fleacuri, nimicuri. 2. Minciunea (2). – Lat. mentio, -onis. Sursa: DEX09 (2009) Link : minciună |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||