     
|
|
(3994) înbuĭba (rom. îmbuiba)  krkati [glagol]înbuĭba (ĭuo înbuĭbĭeḑ, ĭel înbuĭbĭaḑă) [akc. înbuĭba] (gl. p. ref.) — (iron) krkati, ždrati, prekomeрno jesтi i piti ∎ o ala flomînźuasă, sa înbuĭbĭaḑă ku mînkare șî bĭare pănă nu pokńașće — ala nezasita, nakrka se hranom i pićem dok ne pukne ∎ să no-l laș la masă, kă nu sa lasă đi mînkare pănă nu sa va înbuĭba ka puorku — da ga ne pustiš za sto, jer neće prestati da jede dok se ne bude naždrao kao svinja [GPek] ♦ sin. îndopa [Por.] Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=460 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Jasikovo Opština: Majdanpek Područje: 08 Munćani (Gornjopečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE îmbuibá (îmbúib, îmbuibát), vb. – 1. A ghiftui, a îndopa cu mîncare. – 2. (Refl.) A mînca lacom, în exces. – 3. A crește din abundență, a se înmulți. Origine necunoscută. Nici una din explicațiile date pînă acum nu pare mulțumitoare. După Densusianu, Archiv. lat. Lex., XII, 425, Din lat. bubia, glosare incertă a lui „sfîrc”, pe baza unui der. *imbubiāre, cf. Pușcariu 72 și REW 4286a; însă autorul a renunțat mai tîrziu la această ipoteză, convingîndu-se că glosarea era incorectă. După Giuglea, Dacor., II, 632-37, din lat. imbuĕre, prin intermediul unei forme pop. *imbuviāre, cf. DAR, și Rosetti, I, 167, care stabilește o legătură cu lat. bubῑre „a umfla”. Sub aspect semantic, cuvîntul oferă o identitate perfectă cu buieci, cf. buiac; însă explicația fonetică este dificilă cf. sl. buiti sę „a trăi înconjurat de plăceri”, cu care DAR admite că s-a încrucișat. Sursa: DER (1958-1966) Link : îmbuiba |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||