|
|
(4067) muśka (rom. mușca) ujedati [glagol] muśka (ĭuo muśk, ĭel muśkă) [akc. muśka] (gl. p. ref.) — ujedati (se) ∎ a kaskat să ḑîkă, ama s-a muśkat đi ļimbă la vrĭame — zinuo da kaže, ali se ujeo za jezik na vreme ∎ rău kîńe, muśkă ku furiș — opasan pas, ujeda krišom [Por.] (izr.) L-a muśkat albina đi ļimbă. — (dosl.) Ujela ga pčela za jezik. (Opio se i nerazgovetno govori) (Zapis: Durlić, Gornji Poreč, druga pol. XX veka) [Por.] Grupa reči: Životinje [=310 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE MUȘCÁ, mușc, vb. I. 1. Tranz. A-și înfige dinții în ceva și a strânge tare (provocând durere, rănind sau sfâșiind). ◊ Expr. A - și mușca mâinile (sau degetele) = a) a avea remușcări; b) a se înfuria. A - și mușca limba (sau buzele) = a-și ascunde un sentiment puternic, a se stăpâni. A - l mușca pe cineva de inimă să... = a se lăsa ispitit să..., a fi cât pe-aci să... A mușca pământul = a cădea la pământ (rănit sau mort); p. ext. a muri (1). ♦ (Despre insecte) A pișca, a înțepa; a pricinui durere, usturime. ♦ Fig. A provoca cuiva o senzație chinuitoare, neplăcută (de frig, foame etc.). 2. Intranz. și tranz. A rupe cu dinții o porțiune dintr-un aliment (pentru a mânca). 3. Tranz. Fig. A ataca cu vorbe răutăcioase, sarcastice; a înțepa. – Et. nec. Sursa: DEX09 Link : muşca |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||