     
|
|
(4072) totîrlă (rom. totârlă)  krug [imenica]totîrlă (mn. totîrļe) [akc. totîrlă] (i. ž.) — ① (geom.) krug ∎ șađe la umbră lînga rîu, șă skrižăĭe la totîrļe pin pĭesîk — sedi u hladu pored reke, i šara krugove u pesku ② (tehn.) točak; obruč ∎ ĭ-a fakut la kopil totîrlă đi fĭer, să sa žuaśe ku ĭel pin pîrvaļiĭe — napravio je detetu gvozdeni obruč, da se igra njime po dvorištu ♦ (demin.) totîrluță, totîrļiśe ♦ sin. śerk, ruată [Por.] (zag.) O totîrlă totîrlată pi kuń bagată. — Obruč obručen na klin navučen. Vidi odgonetku / vĭeḑ śe ĭei Grupa reči: Forme, oblici i znakovi [=117 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE totârlă, totârle, s.f. (reg.) 1. rotiță la scripeții ițelor. 2. rotula genunchiului. 3. pălăria florii-soarelui. Sursa: DAR (2002) totî́rlă, V. cocîrlă. Sursa: Scriban (1939) cocî́rlă f., pl. e (d. coacă cu suf. -îrlă). Mold. Olt. ș. a. Numele maĭ multor lucrurĭ curbe, ca: criveaŭa, unealta de îndoit cercurile, mîneru coporîiĭ, prăjina cu care (la fîntînile neadîncĭ) se scoate cofa cu apă ș. a. (V. gemănare), un trunchĭ lung și supțire [!] ș. a. Fig. Iron. Om înalt și slab. (V. acăstăŭ, dîrjală). Casă pleoștită, cocĭoabă (Gr. N. 1, 71). – În Olt. și totîrlă (ca totoloș față de cocoloș), scîrleĭcă, crivea (CL. 1922, 371). La Damé „rotiță la războĭu de țesut”. Sursa: Scriban (1939) Link : totârlă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||