|
|
(421) dop (rom. dop) čep [imenica] dop (mn. dopurĭ) (i. m.) — ① čep, zapušač ♦ sin. astupuș [Kmp.] ② lopta (s. Radujevac) [Dun.] ♦ dij. var. duop [Crn.] [Por.] Etimologija: Saks. dop, nem. ? Grupa reči: negrupisano [=691 pojam] Reč zapisao: D. Balčanović Mesto: Samarinovac Opština: Negotin Područje: 02 Carani (Kmpeni) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE DOP, dopuri, s. n. 1. Bucată de plută, de cauciuc, de sticlă etc. cu care se astupă deschizătura unei sticle, a unul vas îngust etc.; astupuș. ◊ Expr. (Mare) cât un dop sau dop de saca = (despre oameni; glumeț) mic și îndesat; bondoc. 2. Bucată de lemn care astupă deschizătura de sus a fluierului, a cavalului etc., lăsând o gaură mică prin care se suflă. 3. Piesă de metal cu care se închide o conductă. 4. Cerumen adunat în canalul auditiv extern al urechii, care împiedică auzul. – Cf. săs. dop. Sursa: DEX98 Link : dop |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||