|
|
(4348) morugă (rom. morugă) preslan [pridev] morugă [akc. morugă] (prid.) — (nutr.) (o soli) preslan ∎ baba a sarat ļegumĭa đi dîdauorĭ, șî mînkarĭa ĭe sarat morugă, ka otraua sarată, nu sa puaće mînka — baba je solila čorbu dva puta, i jelo je preslano, kao otrov slano, ne može se jesti [Por.] ∞ sare Etimologija: ? srp. morsko Grupa reči: Ishrana, jela, pića, zadovoljstva [=213 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE morúgă f., pl. ĭ (cp. cu sîrb. more, apă de mare). Vest. Mîncare foarte sărată. Adv. Sărat morugă, sărat ocnă (slatină), foarte sărat. – Și murugă (ChN. 2, 116, și rev. I. Crg. 4, 188) și moroagă. Sursa: Scriban (1939) Link : morugă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||