    
|
|
(4357) kuțît (rom. cuțât)  nož [imenica]kuțît (mn. kuțîće) [akc. kuțît] (i. m.) — nož ∎ kuțîtu ĭe alat đi taĭat tuot fiĭe śe guod va fi — nož je alat za sečenje svega šta god bilo ∎ ĭ-a-nțapat kuțîtu-n pĭept, șî luĭ ĭuta ĭ-a ĭeșît sufļitu — zario mu je nož u grudi, i on je brzo izdahnuo ∎ askuțît ka kuțîtu — oštar kao nož ♦ sin. bîrśag, kustură [Por.] Etimologija: lat. côtítus Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=389 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE cuțít n., pl. e (lat. côtítus, dat pe cute, orĭ din re - cŭtitus, circumcis. V. cute, ascut). Unealtă de tăĭat maĭ ales pînea [!] și carnea saŭ orĭ-ce se poate tăĭa. Lovitură de cuțit: ĭ - a tras un cuțit. Fig. Emoțiune, durere, groază: a simțit un cuțit în inimă. A fi la cuțite cu cineva, a fi în mare dușmănie cu el. A ajuns cuțitu la os, aŭ ajuns lucrurile la extrem, nu se maĭ poate răbda. V. bricĭ, briceag, custură, pumnal. Sursa: Scriban (1939) Link : cuțât |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||