   
 |
|
(44) ḑamă (rom. zeamă)  čorba [imenica]ḑamă (mn. ḑămurĭ) [akc. ḑamă] (i. ž.) — ① čorba ∎ ḑamă đi pĭeșć — riblja čorba ∎ ḑamă akră — kisela čorba ∎ ḑamă đi varḑă — kuvani kupus ∎ (euf.) ḑamă đi pruńe — rakija ∎ ḑamă đi kuńe — klin-čorba ② kaša, materija koja se pretvorila u tečnost ∎ s-a topit la kaldură, șî s-a fakut ḑamă — istopilo se na toploti i pretvorilo u kašu ③ (u izr.) (iron.) siromaško, koji nema ništa sem čorbe ∎ o sorbiḑamă guală, sărakaśuos șî flomînźuos — jedno golo čorbosrkalo, siromašak i gladnica ♦ var. sorbi-ḑamă [Por.] ♦ dij. var. zamă [Kmp.] (opis) ḐAMĂ ĐI KUŃE — KLIN-ČORBA Ḑamă đi kuńe s-a fakut đin plutaźiańe, piparkă, śiapă, apă șî sare; mînkare sărăkaśuasă đi lume sarakă. — Klin-čorba pravila se od paradajza, paprike, luka, vode i soli; sirotinjsko jelo za siromašne ljude. (Kaz. Paun Rucić, r. 1926. Zapis: Durlić, Rudna Glava, 8. VIII 1994.) [Por.] Etimologija: lat. zema Grupa reči: Ishrana, jela, pića, zadovoljstva [=19 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ZEÁMĂ, zemuri, s. f. 1. Fiertură de carne sau de legume, constituind un fel de mâncare; partea lichidă a bucatelor, apa în care fierb. ◊ Expr. A mânca singur bucatele și a lăsa altora zeama = a trage singur tot folosul, lăsând altora foarte puțin sau nimic. A nu fi de nici o zeamă se spune despre cineva pe care nu se poate pune nici un temei. Zeamă lungă = a) mâncare neconsistentă, făcută cu prea multă apă, pentru a ajunge la multe persoane; b) vorbărie lungă, lipsită de interes; p. ext. persoană care vorbește mult și fără nici o noimă. Tot de-o zeamă = deopotrivă. Zeamă de clopot (sau de hârleț) = moartea. Zeamă de vorbe = vorbărie deșartă; vorbe goale. ♦ Zeamă de varză = lichid acrișor în care s-a murat varza; moare. 2. Lichid pe care îl conțin celulele și țesuturile organismelor vegetale; suc de fructe sau de plante. ◊ Zeamă de prune = țuică. 3. Nume generic pentru diverse lichide. ◊ Ou cu zeamă = ou fiert puțin, cu albușul necoagulat. ♦ (Rar) Sânge. 4. (Chim.; în sintagma) Zeamă bordeleză = suspensie de culoare albastră de sulfat bazic de cupru în apă, întrebuințată ca fungicid. [Pl. și: zemi. – Var.: zámă s. f.] – Lat. zema. Sursa: DEX98 (1998) Link : zeamă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||