   
|
|
(4465) zbiśi (rom. zbici)  prosušiti [glagol]zbiśi (ĭuo zbiśesk, ĭel zbiśașće) [akc. zbiśi] (gl. p. ref.) — prosušiti, osušiti ∎ sa zbiśașće śuava śe sa uskă numa kîta, or numa pi o parće — prosušuje se nešto što se osušilo samo malo, ili samo na jednoj strani ∎ a ĭeșît suariļi, șî pîkurari așćată numa kîta ĭarba sî sa zbiśaskă đi ruauă, șî sî mîńe uoĭiļi — izašlo je sunce, i čobani čekaju samo malo trava da se prosuši od rose pa da poteraju ovce ♦ var. zbiśula ♦ sin. zvînta [Por.] Grupa reči: Astronomija, meteorologija i atmosferilije [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE ZBICÍ2, zbicesc, vb. IV. Refl. A se usca (la suprafață); a se zvînta. Răspunde, omule, dacă se găsește aicea foc, să ne încălzim și să ne zbicim de ploaie. SADOVEANU, Z. C. 193. Plouase binișor azi - noapte, dar în cursul zilei a fost puțin soare, încît pămîntul s - a zbicit. REBREANU, R. I 92. Pe fața lui Radu erau crestături ca de cuțit, pe unde - l plesnise pielea de cravașă, și sîngele de - abia se zbicise. VLAHUȚĂ, O. A. III 55. ◊ Refl. impers. Dacă nu mai plouă, dacă mîine iese soarele, începe a intra apa în glod, ș - apăi începe a se zbici. DEMETRIUS, V. 133. De vreo cîteva zile se - ndreptase vremea; se zbicise bine. CARAGIALE, S. N. 136. ◊ Tranz. Soarele toamnei, cu puteri puține, a zbicit pămîntul. STANCU, D. 53. Era o urmă cotită de cară... mlaștină hleioasă în vremea ploilor. Apa cerului o pătrundea în scurt, vîntul și soarele o zbiceau cu grăbire. SADOVEANU, Z. C. 70. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : zbici |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||