   
|
|
(4494) sîmțî (rom. simți)  osećati [glagol]sîmțî (ĭuo sîmt, ĭel sîmće) [akc. sîmțî] (gl.) — osećati ∎ amurțît mîńiļi đi źĭer, nu măĭ sîmće ńimika — promrzle mu ruke od mraza, ne oseća više ništa ∎ să ḑîkă uomu k-a fi sîmțît ĭel śuava, nu, așa afuost: uom fara ińimă — da kaže čovek da je nešto osećao, ne, takav je bio: čovek bez srca ∎ gata mis, nu măĭ sîmt ńimika — gotov sam, ne osećam više ništa [Por.] Etimologija: lat. sentire Grupa reči: Osećanje, mišljenje, narav, osobine i fiziologija čoveka [=474 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE simțì v. 1. a primi o impresiune cu ajutorul simțurilor: a simți căldura, frigul; 2. a gusta, a încerca: a simți o mare bucurie; 3. a aprecia: a simți frumusețile unei opere; 4. a prinde de veste: plecă fără să simtă cineva; 5. a pricepe: el simți că treaba stă rău; 6. a fi perceput de simțuri sau de minte: sa simțit un cutremur; 7. a avea conștiință [!] de starea în care se află: se simte vinovat. [Lat. SENTIRE]. Sursa: Șăineanu, ed. VI (1929) Link : simți |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||