    
|
|
(4625) stauă (rom. stea)  zvezda [imenica]stauă (mn. stîaļe) [akc. stauă] (i. ž.) — (astr.) zvezda ∎ staua ĭe un pik đi viđarĭe pi śĭeru nopțăśk — zvezda je mala svetleća tačka na noćnom nebu ∎ stîăļiļi pi śĭerĭ n-au numîr — zvezde na nebu nemaju broja ∎ đin stîaļe, rumîńi a kunoskut Karo-l mik șă-l mare, Kloța ku puĭi, Toldăĭe șî Luśafurĭ đi sara, đi zuorĭ Porkarușa șî Pozdărĭ — od zvezda, Vlasi su poznavali Velika i mala kola, Kvočku s pilićima - Plejade, sazvežđe Orion, i zvezde Večernjaču, Danicu i Svinjaricu, i Kumovu slamu ∎ la stăļe măĭ viđeruasă rumîńi ĭ-a ḑîs luśafur — svetlije zvezde Vlasi su nazivali ’lučafur’ ♦ up. Stauă ku kuadă [Por.] ŚE STĂĻE A KUNOSKUT RUMÎŃI? — KOJE SU ZVEZDE POZNAVALI VLASI? ◊ Karo-l mik șa-l Mare — Velika i Mala kola, V. i M. medved, astr. Ursae maioris, U. minoris ◊ Kloța ku puĭi — Vlašići, astr. Plejade ◊ luśafur — opšti naziv za sjajne zvezde, Sjajnica ◊ Luśafuru buoilor — Volarica, astr. Sirius ◊ Luśafur đi sara — Večernjača ◊ Luśafuru porśesk, Porkarușa — Svinjarica, Svinjaruša astr. Sirius ◊ Luśafur đi zuorĭ — Zornjača ◊ Luśafur đi ḑîuă — Danica, planeta Venera ◊ Pozdărĭ — Kumova slama, Mlečni put ◊ Staua ku kuadă — Zvezda repatica, kometa ◊ Toldăĭe, toĭaźe — Štapovi, astr. Orionov pojas ◊ Zmău — zvezda padalica, astr. bolid, meteor Etimologija: lat. stēlla Grupa reči: Astronomija, meteorologija i atmosferilije [=161 pojam] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE steá (-éle), s. f. – 1. Astru. – 2. Soartă, destin, ursită. – 3. Obiect de hîrtie cu formă de astru (1), frumos împodobit, care se folosește în obiceiurile folclorice de Crăciun și care simbolizează steaua magilor. – 4. Asterisc. – 5. (Înv.) Pistrui. – 6. Paste făinoase. – 7. Pată albă în păr. – 8. Actor sau actriță celebră. – 9. Plantă (Trapa natans). – 10. (Arg.) Furt. – Var. înv. steală. Mr. steao, megl. steuă, istr. stęwu. Lat. stēlla (Pușcariu 1641; REW 8242), cf. vegl. stala, it. stella, prov., cat. estela, fr. étoile, sp. estrella; pentru fonetism cf. Densusianu, Studii de filologie română, I, (1898) și Fr. Schürr, Mitt. Wien, 43-54. Der. stelar, s. m. (colindător); steli, vb. (a fulgera); steliță (var. stelișoară), s. f. (plantă, Aster amollus); stelesc, adj. (stelar); stelos, adj. (cu stele; sclipitor); steluță, s. f. (stea mică, asterisc; pastă făinoasă; obiect de cult cu care se acoperă anafura; plante, Stellaria nemorum, S. graminea, Erigeron acris, E. canadiense, E. alpinus, E. racemosus); înstela, vb. (a se acopri cu stele). – Cf. stei. Sursa: DER (1958-1966) Link : stea |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||