|
|
(468) alkă (rom. halcă) alka [imenica] alkă (mn. ălś) [akc. alkă] (i. z.) — alka, halka, beočug, karika ∎ alkă đi ļiemn — drvena alka ♦ var. alkauă ♦ dem. alkuță ♦ augm. alkîău [Por.] Etimologija: tur. halka Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=82 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE HALCÁ, halcale, s. f. (Înv.) 1. Verigă, cerc (de metal). ♦ Scoabă sau legătură de fier la ziduri. 2. Cerc de fier prin care se arunca, din galop, sulița la jocul oriental numit gerid; p. ext. jocul însuși. – Din tc. halka. Sursa: DEX98 Link : halcă |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||