   
|
|
(4712) tusă (rom. tusă)  kijavica [imenica]tusă [akc. tusă] (i. ž.) — (med.) kijavica ∎ kînd uomu stă vrunđeva la frig, raśiașće, șă-l prinđe tusa — kad čovek stoji negde na promaji, prehladi se, i uhvati ga kijavica ∎ uoum prins đi tusă, sa aburĭaḑă ku busuĭuok — čovek kog je uhvatila kijavica, pari se bosiljkom ♦ up. tusa mîgarĭaskă ♦ up. tușît [Por.] ♦ dij. sin. străfigatură (Šipikovo) [Tim.] ∞ tușî Etimologija: lat. tussa Grupa reči: Telesne i duhovne bolesti ljudi i životinja, i lečenje [=262 pojma] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE túsă, V. tuse. Sursa: Scriban (1939) túse f. fără pl. (lat. tŭssis, d. vgr. ptýsis, scuĭpare [V. ptialină]; it. pg. tosse, pv. cat. sp. tos, fr. toux). Vest. Împingerea bruscă și zgomotoasă a aeruluĭ din plămînĭ, maĭ ales cînd eștĭ răcit orĭ aĭ vre-o boală de plămînĭ (bronchită, oftică) orĭ aĭ înghițit răŭ. – În est tusă, pl. e (lat. *tussa, it. dial. tossa și tussa, de unde ar fi putut proveni și rom. tuse). Sursa: Scriban (1939) Link : tusă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||