|
|
(4888) rîșńiță (rom. râșniță) žrvanj [imenica] rîșńiță (mn. rîșńiț) [akc. rîșńiță] (i. ž.) — (tehn.) žrvanj ∎ pănă nu s-a fakut muorĭ la apă, tota kasa avut rîșńită, ku kare s-a mîśinat mîrunțîșu — dok se nisu pojavile vodenice, svaka kuća je imala žrvanj kojim su se mlele žitarice ∎ rîșńița s-a-nvîrćit ku mîna — žrvanj se okretao rukom [Por.] ∞ muară Etimologija: bug. răšnica Grupa reči: Kuća, pokućstvo, okućnica, imovina [=389 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE RẤȘNIȚĂ, râșnițe, s. f. 1. Mașină rudimentară de măcinat sare, porumb etc., compusă din două pietre suprapuse, dintre care cea de deasupra se învârtește cu ajutorul unui mâner. ◊ Expr. A ajunge de la moară la râșniță = a ajunge dintr-o situație bună într-una rea; a scăpăta. A - i umbla cuiva gura ca o râșniță = a vorbi foarte mult; a vorbi întruna; a nu mai tăcea din gură. ♦ Moară primitivă mișcată cu ajutorul animalelor de tracțiune. 2. Instrument de bucătărie cu care se macină boabele de cafea, de piper etc. – Din bg. răšnica. Sursa: DEX09 (2009) Link : râșniță | |
Klikni na sliku za povećanje! Click to image for big foto! | Muĭarĭa arată kum sa mîśinat la rîşńiţă. (1) Pĭatra đi sus, kare sa-nvîrćaşće ku mîna (3); buobiļi sa tuarnă pi gaură în mižluoku pĭetri (2); pĭatra đu žuos ĭe întarită, nu miśkă (4); fańina ĭasă pi žgĭab, skobit în pĭatra đi žuos (5), şî pikă-m mîşńik. — Žena pokazuje kako se mlelo na žrvnju. (1) Gornji kamen, koji se okreće rukom (3); zrna se sipaju u otvor u sredini kamena (2); donji kamen je učvršćen, ne okreće se (4); brašno izlazi kroz žljeb, koji je udubljen u donjem kamenu (5), i pada u mućnjak. Slika preuzeta sa interneta, 10. VI 2018. Obrada: Durlić. |
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
|
||||