    
 |
|
(4991) glumă (rom. glumă)  šala [imenica]glumă (mn. glume) [akc. glumă] (i. ž.) — šala ∎ uom ponćur, nu șćiĭe đi glumă — namćor, ne zna za šalu ∎ (u izr.) đin glumă — od šale, bez zle namere ∎ uom kare ĭe dat đi glumă ĭe bun uom, are bun sufļit — čovek koji ima smisla za šalu je dobar čovek, ima dobru dušu [Por.] ∞ glumi Etimologija: srb. bug. gluma Grupa reči: Dečje igre, igračke, zabava [=45 pojmova] Reč zapisao: Durlić Mesto: Rudna Glava Opština: Majdanpek Područje: 05 Munćani (Porečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE glúmă (glúme), s. f. – Banc, poveste plină de haz. – Mr. nglimg. Sl. glumŭ (Cihac, II, 122; Conev 103; DAR), cf. bg., sb. gluma. Schimbarea de terminație se explică, fie printr-un caz flexionar de la glumŭ, fie prin confuzie cu sl. gluma „nerușinare”, sau, mai curînd, printr-un sing. reconstituit pe baza pl. glume. După Capidan, Raporturile, 229, bg. gluma ar proveni din rom., ceea ce nu pare probabil. Der. glumeț, adj. (care glumește), cf. sl. glumiči, bg. glumec; glumi, vb. (a face glume; înv., a se ocupa; înv., a bîrfi), sensurile înv. fiind împrumuturi lit. din sl., fără circulație reală. Sursa: DER (1958-1966) Link : glumă |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||