    
|
|
(5009) naroĭ (rom. noroi)  blato [imenica]naroĭ (mn. naroaĭe) [akc. naroĭ] (i. s.) — blato, kaljuga ∎ după ploaĭe sa faśe atîta naruoĭ đe mare, đe nu puoț mĭerźa — posle kiše napravi se toliko veliko blato, da ne možeš ići [Crn.] ♦ dij. sin. morśilă [Por.] Grupa reči: Zemljište i reljef [=124 pojma] Reč zapisao: DejanMilić Mesto: Lubnica Opština: Zaječar Područje: 06 Munćani (Crnorečani) IZ RUMUNSKIH REČNIKA: www.dexonline.ro I DRUGE NAUČNE LITERATURE NĂRÓI s. n. v. noroi. Sursa: DLRLC (1955-1957) NORÓI1, noroaie, s. n. Pămînt (de pe un loc umblat) amestecat cu apa adusă de ploaie, de rîuri etc.; glod, tină. V. nămol, mocirlă. Era o clădire veche... stropită de toate noroaiele, mînjită de toate intemperiile naturii. ANGHEL, PR. 15. Ploaia cădea măruntă pe stradele nepavate... și prin bălțile de noroi. EMINESCU, N. 33. Pulberea și noroiul se succedă cu o regularitate de desperat. NEGRUZZI, S. I 95. ◊ (În metafore și comparații, exprimă ideea de murdărie, josnicie, decădere etc.) Tăvălesc a mea simțire în noroi ca - ntr - un pîrîu. MACEDONSKI, O. I 279. Și cu voi drapîndu - și nula, vă citează toți nerozii, Mestecînd veacul de aur în noroiul greu al prozei. EMINESCU, O. I 149. ◊ Expr. A tîrî pe cineva în noroi v. tîrî. A împroșca pe cineva cu noroi (sau a zvîrli cu noroi în cineva) = a calomnia, a defăima (pe cineva). – Variantă: nărói (BUDAI-DELEANU, Ț. 170, HODOȘ, P. P. 96) s. n. Sursa: DLRLC (1955-1957) Link : noroi |
Dopunska pretraga
|
aa ăă bb țț čč ćć dd ḑḑ ğğ đđ ďď ee ff gg hh ii îî ĭĭ kk ll ļļ mm nn ńń oo pp rr ss şş śś tt ťť uu vv zz žž źź |
||||
 |
 |
|||
|
|
||||
 |
||||